opțiuni
  • info

3 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

ARIAN1, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.

arian2, ~ă [At: VARLAAM, ap. HEM (1637) / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: vsl ариань] 1-2 smf, a (Adept) al arianismului. 3 smf (Pex; Mol; înv) Armean. 4 a Referitor la arianism. 5 Care ține de arianism.

*ARIAN1 l. adj. ⛪ Ce ține de secta lui Arius (eretic din secolul al lV-lea). II. *ARIAN sm.,*ARIANĂ (pl. -ane) sf. Părtaș al sectei eretice a lui Arius [fr.].

ARIAN1, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.

ARIAN1, -Ă, arieni, -e, adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. [Pr.: -ri-an] – Fr. arien.

ARIAN, -Ă adj. Referitor la arianism. // s.m. și f. Veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. [Pron. -ri-an. / < fr. aryen, it. ariano, cf. sanscr. arya – nobil].

ARIAN2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al arianismului2. (< fr. arien)

ARIAN1, -Ă I. adj. referitor la arianism1. II. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. (< fr. aryen)

*2) arián, -ă s. și adj. Adj. Adept al luĭ Ariŭ.

Ortografice DOOM

arian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. arieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. ariană, pl. ariene

arian, -rieni.

Intrare: arian (adept)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arian
  • arianul
  • arianu‑
plural
  • ariani
  • arianii
genitiv-dativ singular
  • arian
  • arianului
plural
  • ariani
  • arianilor
vocativ singular
  • arianule
  • ariane
plural
  • arianilor
Intrare: arian (ref. arianism)
arian2 (adj., -ani) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arian
  • arianul
  • arianu‑
  • ariană
  • ariana
plural
  • ariani
  • arianii
  • ariane
  • arianele
genitiv-dativ singular
  • arian
  • arianului
  • ariane
  • arianei
plural
  • ariani
  • arianilor
  • ariane
  • arianelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ariană (adeptă)
ariană2 (pl. -ane) substantiv feminin admite vocativul
  • silabație: a-ri-a-nă info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ariană
  • ariana
plural
  • ariane
  • arianele
genitiv-dativ singular
  • ariane
  • arianei
plural
  • ariane
  • arianelor
vocativ singular
  • ariană
  • ariano
plural
  • arianelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arian, arianisubstantiv masculin
ariană, arianesubstantiv feminin

  • 1. Adept al arianismului. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

arian, arianăadjectiv

  • 1. Care ține de arianism, privitor la arianism. DEX '09 DEX '98 DN
    • format_quote Erezie ariană. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.