2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aluniș sn [At: ALEXANDRESCU, M. 228 / Pl: ~e, ~uri / E: alun + -iș] Pădure de aluni Si: (pop) alunat1, alunar (2), alunet (1), aluniște.

ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. Pădurice, desiș de aluni; alunet. – Alun + suf. -iș.

ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. Pădurice, desiș de aluni; alunet. – Alun + suf. -iș.

ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. (Cu sens colectiv) Pădurice, desiș de aluni. Dealul se urca rotunjit, ca un sîn, iar marginile lui se prăvăleau repezi, scufundate, acoperite de alunișuri. GÎRLEANU, L. 29. Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, P. 31. La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș Spre voiosul luminiș. EMINESCU, O. I 215. La loc de grindiș, La verde-aluniș. ALECSANDRI, P. P. 186.

ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. Pădurice, desiș de aluni. – Din alun + suf. -iș.

ALUNÍȘ ~uri n. Desiș de aluni. /alun + suf. ~

Aluniș n. culme a Carpaților în județul Putna, desparte Milcovul de ceilalți afluenți ai Putnei.

aluníș n., pl. urĭ. Loc pe care cresc alunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aluníș s. n., pl. aluníșuri

aluníș s. n., pl. aluníșuri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALUNIȘ, 1. Com. în jud. Cluj; 1.742 loc. (1991). 2. Com. în jud. Mureș; 3.438 loc. (1991). Stație de c. f. 3. Com. în jud. Prahova; 4.334 loc. (1991).

Intrare: aluniș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aluniș
  • alunișul
  • alunișu‑
plural
  • alunișuri
  • alunișurile
genitiv-dativ singular
  • aluniș
  • alunișului
plural
  • alunișuri
  • alunișurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Aluniș
Aluniș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aluniș

  • 1. Pădurice, desiș de aluni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alunet 4 exemple
    exemple
    • Dealul se urca rotunjit, ca un sîn, iar marginile lui se prăvăleau repezi, scufundate, acoperite de alunișuri. GÎRLEANU, L. 29.
      surse: DLRLC
    • Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, P. 31.
      surse: DLRLC
    • La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș Spre voiosul luminiș. EMINESCU, O. I 215.
      surse: DLRLC
    • La loc de grindiș, La verde-aluniș. ALECSANDRI, P. P. 186.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Alun + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09