66 de definiții pentru Alexandru (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

Alexandru (cel Mare sau Macedon) m. regele Macedoniei, fiul lui Filip și al Olympiadei, fu instruit de Ariștotele. Cuceritorul Persiei și aproape al întregei Azie, muri la Babilon în vârstă de 33 ani (356-323).

Alexandru m. numele mai multor împărați ai Rusiei: 1. ALEXANDRU I (Pavlovici), învins de Napoleon I, invadă Franța în 1814 și 1815 cu coalizații (1801-1825); 2. ALEXANDRU II (Nicolaevici), desființă șerbia în 1863 și fu asasinat de nihiliști în 1881, urmându-i pe tron fiul său ALEXANDRU III, născut în 1845, mort în 1894.

Alexandru (Sever) m. împărat roman, just și virtuos, fu ucis de soldați din cauza severității sale (235).

Alexandru m. numele mai multor Domni români; ALEXANDRU BASARAB, fiul lui Tugomir, Domnul Munteniei, (1310-1338), învinse pe regele ungur Carol Robert (1330) și alungă din țară pe țarul sârb Dușan (1335). ║ Nic. ALEXANDRU, fiul său, domni ca Domn independent și ocupă părțile tătărești de lângă gurile Dunării (1340-1364). ║ ALEXANDRU I (cel Bun), Domnul Moldovei; fiul lui Roman Mușat, înzestra țara cu așezăminte folositoare (mănăstiri, biserici, scoale, târguri și orașe) și domni în pace (1401-1433). ║ ALEXANDRU II. 1. Domnul Moldovei, fiul lui Ilie I (1448-49) și (1451-55); 2. Domnul Munteniei, fratele lui Petru Șchiopul (1567-1577). ║ ALEXANDRU III. 1. (Cornea), Domnul Moldovei, domni numai trei luni și fu ucis de Petru Rareș (1540-1541); 2. (Bogdan), Domnul Munteniei (1592-1593); ║ ALEXANDRU IV. v. Lăpușneanu și Iliaș. ║ ALEXANDRU V. v. Movilă și Coconul. ║ ALEXANDRU VI. v Iliaș. ║ EXAPORITUL v. Mavrocordat. ║ ALEXANDRU IOAN I, v. Cuza.

Alexandru m. numele a 8 papi, între cari ALEXANDRU III, adversarul lui Frideric Barbarossa (1159-1181), și ALEXANDRU VI (Borgia), ambițios și desfrânat, care muri otrăvit (1492—1503).

Alexandru I m. 1. principe de Battemberg, ales Domn al Bulgariei în 1879, repurtă în 1885 o victorie asupra Serbiei («eroul dela Slivnița») și fu silit să abdice în anul următor; el muri în 1894 la Gratz ca conte de Hartenau; 2. regele Serbiei, fiul lui Milan I și al Nataliei, născut în 1876 și proclamat rege în 1889, după abdicarea tatălui său, fu asasinat de o conspirațiune militară în 1903.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALEXANDRU (ALEXANDER), arh. în NV Americii, de Nord (S.U.A.), în G. Alaska; c. 1.100 ins.; 36,8 km2. Ins. pr.: Baranof, Prince of Wales. Min. feroase. Lemn. Creșterea animalelor. Pescuit.

ALEXANDRU, Constantin (n. 1953, Constanța), luptător român de greco-romane (categoria 48 kg). Campion mondial (1978,1979), campion european (1974, 1975, 1977, 1978, 1979); medalie olimpică de argint (Moscova, 1980).

ALEXANDRU, Maria (n. 1939, sat Plugova, jud. Caraș-Severin), jucătoare română de tenis de masă. Campioană mondială (dublu femei – 1961, 1973, 1975), campioană europeană (simplu femei – 1966). Multiplă campioană națională.

ALEXANDRU, numele a opt papi. Mai importanți: 1. A. III (Rolando Bandinelli) (1159-1181). În scopul întăririi autorității papale a luptat împotriva împăratului Frederic I Barbarossa și a lui Henric II, regele Angliei. 2. A. VI (Rodrigo Borgia) (1492-1503). A încercat să supună Italia centrală puterii lui pe calea corupției, trădării și asasinatului.

ALEXANDRU, Ioan (1941-2000, n. sat Topa Mică, jud. Cluj), poet român. Lirică a sensibilității spontane, a meditației filozofice („Infernul discutabil”, „Vămile pustiei”) și a istoriei („Imnele Transilvaniei”, „Imnele Țării Românești”, „Imnele Moldovei”). A tradus „Cîntarea cîntărilor”.

ALEXANDRU, Tiberiu (1914-1997, n. Ilimbav, jud. Sibiu), muzicolog român. Elev al lui C. Brăiloiu. Lucrări de etnomuzicologie („Instrumentele muzicale ale poporului român”, „Muzica populară românească”).

ALEXANDRU, numele a patru regi ai Macedoniei antice, din dinastia Argeazilor: Alexandru III cel Mare v. Alexandru Macedon.

ALEXANDRU, Todea (1912-2002, n. Teleac, jud. Mureș), cleric român. Cardinal (1991). Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) (în clandestinitate, din 1986, recunoscut în 1990). Președinte al Conferinței Episcopilor Catolici de toate riturile din România (1991).

ALEXANDRU gr, ’Aλέξανδρος <adj „care protejază pe oameni” (Bailly). Nume domnesc în ambele țări, luat sub influența cărții poporane, Alexăndria, dar boierii și poporul preferau derivate și ipocoristice ale numelui. 1. Alexandr/u Vvd. Basarab; -escu, Gr., poetul; cu i neexplicat: Alexandri, boier muntean (Sd V 344); mold., 1630 (Sd XI 100); Alecsandri V., poetul; -ni act; cu afer.: Drini, D., olt. (Sd. V 489); Alexandriu act.; -oiul (Vr C 53). 2. Olexandru (Ștef.) cu o < a fonetism rus. 3. Scurtat; Alexan, N., act. -i s. (Cat); Alexa (Ștef; C Stef; Sd XI 276; 16 A III 26) și Alexă (Bîr I) sau din Alexie; Alecu frecvent; Aleca b., 1576, mold.(C Ștef); forme identice la greci, sîrbi, bulgari. a) Cu afer: Lec, Leco (Tec); -ulescu olt.: Leca, din Oradea, 1235 (Iorga III 135 și 11-13 C I 55; P Bor 7; Paș); – agă, 1619. Frecv. mold. (Sd. XVI; Arh) etc.; b) Lecă, Lexi, Lexu ar. (Fărș); c) Leceni s.; Lechița b., ard. (Paș). Cf. alb. L e k a. II. 1. Alixandru (Syn 25 feb), cu afer.: Lixandru frecvent; Lixăndroiu (Drag; RI XII 113); acomodat cu term. calend. -ie: Alicsandrie D. Ghica Vvd. 1842 (Ac Bz 59) 2. Ipocoristice: a) Droiu, Droia v. și A d r i a n. b) Druca, Șt., act.; c) Drulă b, mold.; Drulu, N., act.; -l (17 A II 102); Druțe, I. (Sur IV); -a (16 A II 49; III 22 și 153). 3. Alisandru, cu afer: Lisandru, -escu, M. (AO XV 140); Scurtat: Sandru, act; f. Sandra (P4) sau < Casandra. a) Sandrin (Mar; G. Roș 46); – Vvd, fiul lui Ștefan cel Mare, numit „Sandrinus” în doc. latin 1488 (Ștef); cu afer.: Andrino, olt., 1640 (Sur VI), cf.it. Sandrino. b) scurtat: Drinu., Marin (Fil A); Drina b., 1662 (Sur III și IV); – f. actual. 4. Sandu, Săndulescu; -lești, -leni ss.; Săndoiu, I. act.; scurtat în Doiul, sau < Rădoiu, Vlădoiu; Sănducu și Ducu, act.; Sănduleț act.; Asande, V., act.; Săndache (Sd XXI), Săndulache. III. Din magh. S á n d o r, avem forme răspîndite în Ardeal și Moldova: 1. + Alecu: Alecsandor, L., preot (Mar 145) din sec. XIV-XV. Cu a în temă: Șandru (Dm; Ștef; C Ștef; Paș) etc.; Șandre, -a, Șandrica (Ștef); Șăndrescul (Ștef) și mai rareori cu ă: Șăndru = Șăndrea (Dm I 50); Șăndrela, ard. (Paș); Șăndrolea, -uc, -ucă, ard. (Paș); Șăndreșor = Șendrișor (Dm); Șândron (Hațeg; Cand 94). 2. Numele este redat cu e în surete: Șendre, -a, Șendrica, -că, -co, -șor, Șindrea (toate în Dm). 3. În secolul XVII formele cu e se folosesc și în acte originale în mod curent: Șendre, Șăndreia (Paș; Tec II); Șendroiu, Șendr/eni, -uleni, -iceni, ss; Șendranul (16 A IV 174). 4. Cu afer. Șendre zis Endria (A Gen II 71). IV. Alte influențe: 1. Ucraineană: *O l e ș a, > Oleș/ești, -eni ss.; Olehno, Oleșco, Oliușca = Olușca (Ștef), forme ce apar numai în sec. XV, acoperind uneori și originea etnică străină. 2. Din turc. Iskender: Schindir, Maxin „sluga” (16 A III 10); Schindir, frate cu Sima, Andrei și Mihuța (16 A I 158). Cf. sîrb. A l a č < „Alexander” (Rad voi. 82 p. 86): Alaci act; v. acesta Partea II-a.

ALEXANDRU ALDEA, domn al Țării Românești (1431-1436). Reprezentant al unei partide boierești filoturce; a închinat țara turcilor.

ALEXANDRU CEL BUN, domn al Moldovei (1400-1432). A consolidat și a dezvoltat organizarea instituțională a țării, a sprijinit dezvoltarea comerțului, dînd privilegii negustorilor străini, și a aplanat conflictul dintre biserica moldovenească și Patriarhia din Constantinopol, care a recunoscut Mitropolia de la Suceava (1401); i-a ajutat pe poloni cu oaste în luptele cu cavalerii teutoni (1410; 1422). A respins primul atac turcesc împotriva Moldovei (1420).

ALEXANDRU din Afrodisia (sfîrșitul sec. 2 – începutul sec. 3), filozof grec. Comentator al scrisorilor aristotelice, a tins către o platonizare a filozofiei Stagiritului.

ALEXANDRU I (ALEXANDER I LAND), ins. în M. Belingshausen (Antarctica), despărțită de Pen. Țara lui Graham prin George VI Sound și de ins. Charcot prin ghețarul de șelf Wilkins; 43,2 mii km2; lungime: c. 380 m; lățime: 80-240 km. Relief muntos – culmea Douglas (2.987 m, vf. Stephenson). Considerată pînă în 1940 parte a continentului. Descoperită și denumită în 1821 de expediția condusă de F.F. Belingshausen.

Intrare: Alexandru
Alexandru
nume propriu (I3)