5 definiții pentru Adrian

Adrian m. împărat roman, domni dela 117-138 d. Cr., urmând lui Traian, părintelui său adoptiv.

Adrian m. nume a 6 papi (772-1523).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ADRIAN [eidriən], Edgar Douglas, Sir (1887-1977), fiziolog englez. Prof. univ. la Cambridge. Cercetări și descoperiri în domeniul sistemului nervos și al funcționării neuronilor. Premiul nobel (1932), împreună cu Ch. Sherrington.

ADRIAN (Publius Aelius Hadrianus), împărat roman (117-138 d. Hr.) din dinastia Antoninilor. Fiul adoptiv al lui Traian. A inițiat numeroase reforme administrative, iar pe plan militar a dus o politică defensivă. A codificat legislația romană.

ADRIAN, lat. Hadrianus. I. Forma corectă apare rar în doc. vechi. Synaxarul din 1697 pune Adrian la 17 apr. și 26 aug. iar la 3 febr., Andrian formă provenită din transcrierea greacă νδ a lui d latin; ea apare la toate popoarele ortodoxe; cf.gr. ’Aνδριανός <’Aδριανός (But); pentru epenteza lui n, cf. și fr. Andrinople, format fără contaminare cu Andrei, căci grupul grec nt sau nd redă latinul d nu pe -nd-. 1. Adrian din Baia, catolic, 1526 (C Ștef); Adriieana sau Adriiena, soția vorn. Șerban Cantacuzino din 1710 (BCMI XXIV 122 și Ins 926), corectat A(n)driiana de M. Romanescu (AO XX, 40, 43) pentru a susține teza eronată că numele provine din Andrei + -iana; Adriiana (P3 fila 3V0); Adreiana (Popescu-Runcu, Catagrafia jad. Dîmbovița, p. 7 și 62); Adrian, împ. (Nic. Costin). 2. cu nd: Andriian împ. (Moxa); – b., munt. (Cat.; Ț -Rom 392; – munte, doc. din 1468 (AO XX 40; vatag mold. (Isp. II1); răzeș (16 AI 513; 17 A IV 415) etc.; ^Andriiana (RI XI 95; Băl II; Hur 83) etc.; cf. srb. Andrijana (Rad. voi. 82, p. 89). 3. Prob. Andrian, sihastru 1788 (M. Put, 104) 4. Cont. cu Andrei: Andreian (Cat mold. II). II. Forma rom. veche directă sau prin filieră slavă. 1. Udre < lat.-gr. Andrianus, ca Undrea < îndrea < Andreas (cf. și Bogrea DR IV2, p. 871); Udr/e (C Ștef); -ea (Moț; Paș); frecv. mai mult în Oltenia; -escu; -ești s. 2. Udrica, Șt., act.; -n b. (Sd. XIX 44); -ni, str. în Bucureștii vechi; Udrecan clucer, 1734 (Ins 290). 3. Udrița comis, 1534. 4. Udroiu, act.; Udroae, Mărica, mold. 5. Cu afer.: Droia (Sd XXII 245). 6. +iște: Udriște zis și Udre post., 1569 (BCI 52); Udriște Năsturel, marele cărturar muntean, din sec. al XVII-lea care-și zice uneori Uriil n. ebr. și Orest n. grecesc (Monumente și Muzee I, p. 219, n. 7); inacceptabilă derivarea Uriil < blg. Udriil < Adrian, (Bogrea DR IV2, p. 870); Udriște, Becer (16 B III 7); Udriști, olt. (ib. 193), frecv. olt. (Sur VI); Udrește din Cîmpina (17 B IV 203). 7. Udriștoiu, act.; Udriștio, 1688, ard. (Paș). 8. Cu metat.: Urdisteciu, act. 9. Cu h protetic: Hudrea și Hudrici (Moț); Hudreș, Vas. (Bîr I). 10. Udriu, -l (Kog I 23, 69, II 13), orașul Adrianopole la cronicarii Miron și N. Costin: „Andrian împărat au făcut Udriul pe numele său”. 11. Cu mutarea lui an inițial în alte vocale, sub influența lui Andrei – Îndrei – Indrea – Undrea: a) Cu i < an: Idrea < Udrea; Idrea b. (Cat); – din Rușețu (16 B II 397); Idrea zis Edrea, mare spătar (ib. 375, 386) b) ia < an: Iadre, pentru Andrei, la istroromîni (Bogrea, DR IV2, p. 871, nr. 2); Iadra t. la Chiojd (Ind 13 – 16 B); c) e < an, + -ici: Edrici s. (Isp. I2, V2); Idriciu sau Iadriciu vale în r. Fălciu (Ștef); Idriceanul (Isp. V2).

Intrare: Adrian
Adrian