ADRIAN, lat. Hadrianus. I. Forma corectă apare rar în doc. vechi. Synaxarul din 1697 pune Adrian la 17 apr. și 26 aug. iar la 3 febr., Andrian formă provenită din transcrierea greacă νδ a lui d latin; ea apare la toate popoarele ortodoxe; cf.gr. ’Aνδριανός <’Aδριανός (But); pentru epenteza lui n, cf. și fr. Andrinople, format fără contaminare cu Andrei, căci grupul grec nt sau nd redă latinul d nu pe -nd-. 1. Adrian din Baia, catolic, 1526 (C Ștef); Adriieana sau Adriiena, soția vorn. Șerban Cantacuzino din 1710 (BCMI XXIV 122 și Ins 926), corectat A(n)driiana de M. Romanescu (AO XX, 40, 43) pentru a susține teza eronată că numele provine din Andrei + -iana; Adriiana (P³ fila 3^V0); Adreiana (Popescu-Runcu, Catagrafia jad. Dîmbovița, p. 7 și 62); Adrian, împ. (Nic. Costin). 2. cu nd: Andriian împ. (Moxa); – b., munt. (Cat.; Ț -Rom 392; – munte, doc. din 1468 (AO XX 40; vatag mold. (Isp. II1); răzeș (16 AI 513; 17 A IV 415) etc.; ^Andriiana (RI XI 95; Băl II; Hur 83) etc.; cf. srb. Andrijana (Rad. voi. 82, p. 89). 3. Prob. Andrian, sihastru 1788 (M. Put, 104) 4. Cont. cu Andrei: Andreian (Cat mold. II). II. Forma rom. veche directă sau prin filieră slavă. 1. Udre < lat.-gr. Andrianus, ca Undrea < îndrea < Andreas (cf. și Bogrea DR IV2, p. 871); Udr/e (C Ștef); -ea (Moț; Paș); frecv. mai mult în Oltenia; -escu; -ești s. 2. Udrica, Șt., act.; -n b. (Sd. XIX 44); -ni, str. în Bucureștii vechi; Udrecan clucer, 1734 (Ins 290). 3. Udrița comis, 1534. 4. Udroiu, act.; Udroae, Mărica, mold. 5. Cu afer.: Droia (Sd XXII 245). 6. +iște: Udriște zis și Udre post., 1569 (BCI 52); Udriște Năsturel, marele cărturar muntean, din sec. al XVII-lea care-și zice uneori Uriil n. ebr. și Orest n. grecesc (Monumente și Muzee I, p. 219, n. 7); inacceptabilă derivarea Uriil < blg. Udriil < Adrian, (Bogrea DR IV2, p. 870); Udriște, Becer (16 B III 7); Udriști, olt. (ib. 193), frecv. olt. (Sur VI); Udrește din Cîmpina (17 B IV 203). 7. Udriștoiu, act.; Udriștio, 1688, ard. (Paș). 8. Cu metat.: Urdisteciu, act. 9. Cu h protetic: Hudrea și Hudrici (Moț); Hudreș, Vas. (Bîr I). 10. Udriu, -l (Kog I 23, 69, II 13), orașul Adrianopole la cronicarii Miron și N. Costin: „Andrian împărat au făcut Udriul pe numele său”. 11. Cu mutarea lui an inițial în alte vocale, sub influența lui Andrei – Îndrei – Indrea – Undrea: a) Cu i < an: Idrea < Udrea; Idrea b. (Cat); – din Rușețu (16 B II 397); Idrea zis Edrea, mare spătar (ib. 375, 386) b) ia < an: Iadre, pentru Andrei, la istroromîni (Bogrea, DR IV2, p. 871, nr. 2); Iadra t. la Chiojd (Ind 13 – 16 B); c) e < an, + -ici: Edrici s. (Isp. I², V²); Idriciu sau Iadriciu vale în r. Fălciu (Ștef); Idriceanul (Isp. V²).