2 intrări

12 definiții

Adam m. sat în județul Tutova cu o mânăstire de maici și un ospiciu de alienați.

Adam m. numele celui dintâiu om, părintele lui Abel, Cain și Set, figurează în locuțiunea muntenească: de când cu moș Adam, spre a desemna o vechime foarte înaltă, corespunzând celei moldovenești: dela Adam Babadam. V. Babadam.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ADAM (în „Vechiul Testament”), primul om; creat de Dumnezeu din lut, după chipul și asemănarea lui, în a șasea zi a Creației. Tatăl lui Cain, Abel și Set. Perechea lui este Eva.

ADAM [ḁdá], Adolphe (1803-1856), compozitor și critic muzical francez. Autor de opere („De-aș fi rege”) și balete („Giselle”, „Corsarul”).

ADAM [ædəm], Robert (1727-1792), arhitect și decorator englez. Împreună cu fratele său James (1730-1794), a creat un stil nou, care-i poartă numele, îmbinare a clasicismului cu tradiția engleză („Fitzroy Square” la Londra).

ADAM, Ioan (1875-1911, n. Vaslui), scriitor român. Proză semănătoristă idealizînd satul („Flori de cîmp”, „Rătăcire”, „Sibaris”). Un memorial („Constanța pitorească”).

ADAM ebr. „humă” (?) nume frecv. în folclor. 1. -escu, -achi (Arh), -iu, -oiu, -uț. 2. Adămul, Neagoe (BCI IV 114). 3. -an: Adăman, Mircea olt. (Sd. VII 49); – Oprea (16 B VI 381) zis și Oprea Dama (ib 377) din Pitești; cu afer.: Dăman, Ion (17 A V 56) 4. Adama f. (C Ștef). Derivate cu afer.: Dama, pren. (PI1 verso fila 14); Damu. ar. (Cara 268; Cat. gr, I) cf. ngr. Δάμος (But); Damciu, Costa (Cat gr I) și Damcea fam. act. (Jiul ard). 5. Damșa, I., băn. (LB); Dămiș s.; Dămici t. (Dm). 6. Adămilă: Dămil/a, -ești ss. (Vr.; Ur XXII 178); -eni s.; cu o < ă: Domilescu (An Corn). 7. + -oc: Dămocu s. 8. + -uț: Adămuț, -e ss. 9. Adămóiu (Paș); Adămon băn. (Cand 80). 10. Dămțeni s. < Adămut cu sinc. lui u. 11. Din forma magh. A d a m u s: Adămuș s. ard. și Dămușița s. (C Bog). 12. Adamia eg. (TC V 164), nume acomodat cu term. -ie, după Avramie < Avram.

BĂLȚATU, Adam (1899-1981, n. Huși), pictor român. Prof. univ. la București. Scene de gen, naturi statice și, mai ales, peisaje, în tradiția coloristică interberlică („Peisaj din Huși”, „Case vechi din București”).

Adăm/an, -oiu, -ul -uș, -uț v. A d a m 2, 3, 8.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Adam, primul om, creat de Dumnezeu, părintele neamului omenesc, plăsmuit din pământ în ziua a șasea, ca încoronare a creației Sale, și însuflețit cu viață nemuritoare prin Duhul lui Dumnezeu. ♦ Cel dintâi cuvânt adresat de Dumnezeu, sub formă de nume, primului om: „Adame, unde ești?” (Fac., 3.9).

în costumul lui Adam și Eva expr. (glum.d. un cuplu) nud; complet dezbrăcat.

Intrare: Adam
Adam
nume propriu (I3)
Intrare: Adăm
Adăm
nume propriu (I3)