opțiuni

2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARÍL s. m. (Chim.) Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. aryle.

ARÍL s. m. (Chim.) Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. aryle.

aríl2 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr aryle] (Chm) Radical organic monovalent obținut dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

aríl1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr arille] (La fructe) Partea cărnoasă care acoperă parțial (sau total) sămânța Si: arilod.

ARÍL s. n. Radical care derivă de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din moleculă. – Fr. aryl.[1]

  1. Încadrarea ca s. n. este probabil greșită. — gall

ARÍL s.n. (Bot.) Îmbrăcămintea externă, cărnoasă a fructelor; arilod. [< fr. arille, cf. lat. arillus].

ARÍL s.m. Radical derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din moleculă. [< fr. aryle].

ARÍL2 s. n. înveliș cărnos, viu colorat, al unor semințe. (< fr. arille)

ARÍL1 s. m. radical organic monovalent derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (< fr. aryle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aríl2 (înveliș al unor semințe) s. n., pl. aríle

aríl1 (radical organic) s. m.

aríl (chim.) s. m., pl. aríli

aríl (bot.) s. n.

Intrare: aril (bot.)
aril2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aril
  • arilul
  • arilu‑
plural
  • arile
  • arilele
genitiv-dativ singular
  • aril
  • arilului
plural
  • arile
  • arilelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: aril (chim.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aril
  • arilul
  • arilu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • aril
  • arilului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aril (bot.)

  • 1. botanică Îmbrăcămintea externă, cărnoasă a fructelor.
    surse: DN sinonime: arilod

etimologie:

aril (chim.)

  • 1. chimie Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: