2 intrări
53 de definiții
din care- explicative DEX (30)
- ortografice DOOM (8)
- etimologice (1)
- argou (2)
- sinonime (6)
- antonime (1)
- regionalisme (5)
Explicative DEX
ACAȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acațiu s. m.] – Din magh. akác.
ACAȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acațiu s. m.] – Din magh. akác.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACAȚIU s. m. v. acaț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACAȚIU s. m. v. acaț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACAȚIU s. m. v. acaț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACAȚIU s. m. v. acaț.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACĂȚA vb. I v. agăța.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACĂȚA vb. I v. agăța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACĂȚA vb. I v. agăța.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGĂȚA, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ♦ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acăța vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
acaț sm [At: POLIZU / V: (reg) ~ău, ~ie, acățiu, arcăț / Pl: ~i / E: mg akác] (Bot; reg) Salcâm (Robinia pseudoacacia). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
acațău sm vz acaț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
acație[1] sm[2] vz acaț
- accentuare improbabilă, mai degrabă acație — Ladislau Strifler
- încadrare improbabilă, mai degrabă sf — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
acăța vi vz agăța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
acățiu sn vz acaț[1]
- Corect, cel mai probabil, acățiu, cum este indicat la intrarea principală acaț, v. și acățiu. Probabil s.m. — Octavian Mocanu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
agăța [At: ISPIRESCU, L. 212 / V: (înv) acă- / Pzi: agăț / E: ml *accaptiare] 1 vt A suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc. Si: a atârna, a spânzura. 2 vt A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. 3 vt (Fam) A acosta o persoană (de sex opus). 4 vr A se prinde de ceva sau de cineva. 5 vr (Fig) A se crampona.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arcaț sm vz acaț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arcăț sm vz acaț corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
argați smp vz acaț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vacație2 sf vz acaț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ ACAȚ sm. Trans. 🌿 = SALCÎM [ung. a k á c < germ.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AGĂȚA, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ◊ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acăța vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACAȚ, acați, s. m. (Regional; și în forma acațiu) Salcîm. Seamănă la frunze, floare și păstăi foarte mult cu acațiul. MARIAN, O. I 170. – Variantă: acațiu s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGĂȚA, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atîrna, a suspenda, a anina (ceva) de un cîrlig, de un cui etc. Agățat pe-un vîrf de pai, Sta un bob rotund bălai. CASSIAN, în POEZ. N. 114. Agățăm felinarele de stîncă. BOGZA, Ț. 63. ♦ A prinde din greșeală o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. Mi-am agățat ciorapul. ♦ (Familiar; cu privire la persoane) A acosta. 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva. Mă agăț bine de coama calului. STANCU, D. 237. Muma zmeului roase din copaci, se agăță de ramuri, sări din vîrf în vîrf, se strecură și tot după dînșii. ISPIRESCU, L. 25. ◊ Fig. A se crampona. Se agață de teorii vechi. – Variantă: acăța (RETEGANUL, P. I 59, EMINESCU, O. I 76, ALECSANDRI, P. P. 141) vb, I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACAȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcîm. [Var.: acațiu s. m.] – Magh. akác.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACĂȚA vb. I. v. agăța.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AGĂȚA, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atîrna, a suspenda, a anina ceva de un cîrlig, de un cui etc. ♦ Refl. și tranz. (Pop.) A (se) spînzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește, o rupe. ♦ (Fam.) A acosta o persoană. 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva; fig. a se crampona. [Var.: acăța vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACAȚ ~i m. reg. Arbore cu tulpina înaltă, cu coroană rară și ramuri spinoase, cu frunze compuse și flori albe sau galbene grupate în ciorchine; salcâm. /<ung. akác
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE AGĂȚA mă agăț intranz. 1) (despre ființe) A se apuca strâns; a se anina; a se prinde. 2) (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se rupe prinzându-se într-un obiect ascuțit. Mi s-au agățat ciorapii. /<lat. accaptiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A AGĂȚA agăț tranz. 1) (obiecte) A prinde în/sau de ceva, lăsând să cadă liber în jos; a anina; a suspenda; a spânzura; a atârna. ~ paltonul în cui. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, țesături etc.) A prinde întâmplător într-un obiect ascuțit, rupând sau găurind; a anina; a prinde. 3) fig. fam. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa; a acosta. /<lat. accaptiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acaț m. Tr. V. acacia. [Ung. AKÁTZ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
acățà v.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agață de mine ca scaiul. [Lat. *ACCAPTIARE (V. cață, cațăr)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
agățà v. V. acățà.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
acáț, acăț și (ob.) agăț, a -ăța v. tr. (lat. ad-captiáre d. cáptio, -ónis, prindere, cápere, captum, o prinde; it. cacciáre, a vîna [d. lat. captiáre], fr. chasser, sp. cazar pg. ca ar. V. cață, cațăr, descaț). Atîrn, spînzur: acăț haĭna’n cuĭ. V. refl. Mă atîrn: mă agăț cu mînile de un copac. Fig. Mă agăț de cineva, mă țin de el p. un interes; mă aleg (mă leg de el, îĭ caut ceartă). – Și ațăg (Munt. vest) V. acolisesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
acăț, V. acaț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
agăț, V. acaț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
acaț (reg.) s. m., pl. acați
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
agăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agăț, 3 agață; conj. prez. 1 sg. să agăț, 3 să agațe, imper. 2 sg. afirm. agață
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
acaț (reg.) s. m., pl. acați
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
agăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agăț, 3 agață; conj. prez. 3 să agațe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acaț s. m., pl. acați
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
agăța vb., ind. prez. 1 sg. agăț, 3 sg. și pl. agață; conj. prez. 3 sg. și pl. agațe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
agăța (ind. prez. 1 sg. agăț)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
acăț, -căți 2, -cață 3, -cațe 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
acăța (acăț, at), vb. – 1. A prinde. – 2. A atîrna. – 3. (Fam.) A acosta o femeie pe stradă. – 4. (Arg.) A obține, a dobîndi. – Var. agăța (și der. săi). Mr. acaț, cățari „a prinde”, istr. (a)coț „prind”. Origine incertă. Se consideră în general ca fiind reprezentant al lat. accaptiāre, din captiāre (Philippide, Principii, 43; Pușcariu, Lat. ti, 12; Pușcariu 7; Candrea-Dens. 6; REW 1663; DAR); cf. it. cacciare, v. prov. cassar, fr. chasser, sp. cazar, port. caçar. Toate cuvintele romanice au păstrat sensul primitiv, „a prinde cerbul”, ca în mr. și istr. Semantismul nu pare să ridice nici o problemă deosebită; însă fonetismul este dificil, datorită reducerii inexplicabile a grupului pt › t. Este posibil să se fi produs o contaminare cu vreo formă balcanică, de ex. bg. kacjă „a agăța” (Meyer, Alb. St., IV, 81), cf. cățăra. Candrea, Elementele, 403, și Pușcariu 7 presupun o contaminare cu cață „toiag, bîtă”; Cihac, II, 475 pleacă de la mag. akasztani (cf. Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 41; Candrea-Dens., 6). Acăța pierde treptat teren față de agăța, în pofida strădaniei gramaticienilor și puriștilor. – Der. acățăcios, adj. (lipicios); acățătoare, s. f. (șiret, atîrnătoare); acățături, s. f. pl. (cîrcei la vița de vie). Cf. cață.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a agăța remorca expr. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu un creion de alaun
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
agăța, agăț v. t. 1. a fura 2. a aresta 3. a acosta o persoană de sex opus
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ACAȚ s. v. salcâm.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AGĂȚA vb. v. acosta, crampona.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AGĂȚA vb. 1. a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroșa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepțăna, (reg.) a (se) tăgârța, (prin Munt.) a (se) atăgârța, (Transilv.) a (se) împrinde. (~ ceva în cui.) 2. a se apuca, a se atârna, (reg.) a se tagârța. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. v. fixa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acaț s. v. SALCÎM.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
agăța vb. v. ACOSTA. CRAMPONA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AGĂȚA vb. 1. a (se) atîrna, a (se) prinde, a (se) spînzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroșa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepțăna, (reg.) a (se) tăgîrța, (prin Munt.) a (se) atăgîrța, (Transilv.) a (se) împrinde. (~ ceva în cui.) 2. a se apuca, a se atîrna, a se prinde, a se ține, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgîrța. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. a se fixa, a se prinde. (Vița de vie se ~ de araci.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
A agăța ≠ a desprinde, a deznina
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
acaț, acați, s.m. (acăț, arcaț, alțar) (reg.) Arbore cu flori albe, mirositoare, dispuse în ciorchine; salcâm (Robinia pseudacacia): „Până-ncalță celălalt / Floare de acaț / Soarele-i la scăpătat, / Floare de acaț” (Bilțiu, 2015: 93). ■ (med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept. Mierea de salcâm era folosită pentru calmarea tusei, în afecțiuni gastrice și în tratamentul nevrozelor. – Din magh. akác „salcâm” (DEX).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acaț, acați, s.m. (acăț) – (reg.; bot.) Arbore cu flori albe, mirositoare, dispuse în ciorchine; salcâm (Robinia pseudacacia). A fost introdus în România după 1750. Lemnul e utilizat în construcții și pentru foc. Util ca și gard viu. ♦ (med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură, 1979). Mierea de salcâm este folosită pentru calmarea tusei, în afecțiuni gastrice și în tratamentul nevrozelor. – Din magh. akác „salcâm” (DEX) < germ. Akazie < lat. accacia.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acăța, acăț, vb. tranz., refl. – A (se) agăța; a suspenda, a atârna, a spânzura. – Lat. *accaptiare < captiare „a prinde” (Philippide, Pușcariu, cf. DER; MDA); cuvânt autohton (Russu; fără corespondent în albaneză).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acaț, -i, s.m. (acăț) – (bot.) Salcâm (Robinia pseudacacia). Arbore originar din America de Nord. Este cultivat în scop decorativ. (Med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură 1979). – Din magh. akac (DEX), cf. germ. Akazie (< lat. accacia).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acăța, acăț, vb. tranz. – (înv.) A agăța; a suspenda, a atârna. – Lat. *accaptiare < captiare „a prinde” (Philippide, Pușcariu, cf. DER); Cuvânt autohton (Russu 1981).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M71) Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M71) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT22) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT22) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
acaț, acațisubstantiv masculin
- 1. (Robinia pseudoacacia) DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: salcâm
- Seamănă la frunze, floare și păstăi foarte mult cu acațiul. MARIAN, O. I 170. DLRLC
-
etimologie:
- akác DEX '09 MDA2 DEX '98
agăța, agățverb
- 1. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc. DEX '09 MDA2 DLRLC
- Agățat pe-un vîrf de pai, Sta un bob rotund bălai. CASSIAN, în POEZ. N. 114. DLRLC
- Agățăm felinarele de stîncă. BOGZA, Ț. 63. DLRLC
- 1.1. A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Mi-am agățat ciorapul. DLRLC
-
- 1.2. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. DEX '09 DEX '98
- 1.3. A acosta o persoană (de sex opus). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: acosta
-
-
- Mă agăț bine de coama calului. STANCU, D. 237. DLRLC
- Muma zmeului roase din copaci, se agăță de ramuri, sări din vîrf în vîrf, se strecură și tot după dînșii. ISPIRESCU, L. 25. DLRLC
- 2.1. A se crampona. DEX '09 MDA2 DLRLCsinonime: crampona
- Se agață de teorii vechi. DLRLC
-
-
etimologie:
- *accaptiare (din captiare „a prinde”). DEX '09 MDA2 DEX '98