2 intrări

53 de definiții

din care

Explicative DEX

ACAȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acațiu s. m.] – Din magh. akác.

ACAȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acațiu s. m.] – Din magh. akác.

ACAȚIU s. m. v. acaț.

ACAȚIU s. m. v. acaț.

ACAȚIU s. m. v. acaț.

ACAȚIU s. m. v. acaț.

ACĂȚA vb. I v. agăța.

ACĂȚA vb. I v. agăța.

ACĂȚA vb. I v. agăța.

AGĂȚA, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ♦ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acăța vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).

acaț sm [At: POLIZU / V: (reg) ~ău, ~ie, acățiu, arcăț / Pl: ~i / E: mg akác] (Bot; reg) Salcâm (Robinia pseudoacacia). corectat(ă)

acațău sm vz acaț

acație[1] sm[2] vz acaț

  1. accentuare improbabilă, mai degrabă acație Ladislau Strifler
  2. încadrare improbabilă, mai degrabă sf Ladislau Strifler

acăța vi vz agăța

acățiu sn vz acaț[1]

  1. Corect, cel mai probabil, acățiu, cum este indicat la intrarea principală acaț, v. și acățiu. Probabil s.m. — Octavian Mocanu

agăța [At: ISPIRESCU, L. 212 / V: (înv) acă- / Pzi: agăț / E: ml *accaptiare] 1 vt A suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc. Si: a atârna, a spânzura. 2 vt A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. 3 vt (Fam) A acosta o persoană (de sex opus). 4 vr A se prinde de ceva sau de cineva. 5 vr (Fig) A se crampona.

arcaț sm vz acaț

arcăț sm vz acaț corectat(ă)

argați smp vz acaț

vacație2 sf vz acaț

ACAȚ sm. Trans. 🌿 = SALCÎM [ung. a k á c < germ.].

AGĂȚA, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ◊ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acăța vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).

ACAȚ, acați, s. m. (Regional; și în forma acațiu) Salcîm. Seamănă la frunze, floare și păstăi foarte mult cu acațiul. MARIAN, O. I 170. – Variantă: acațiu s. m.

AGĂȚA, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atîrna, a suspenda, a anina (ceva) de un cîrlig, de un cui etc. Agățat pe-un vîrf de pai, Sta un bob rotund bălai. CASSIAN, în POEZ. N. 114. Agățăm felinarele de stîncă. BOGZA, Ț. 63. ♦ A prinde din greșeală o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. Mi-am agățat ciorapul. ♦ (Familiar; cu privire la persoane) A acosta. 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva. Mă agăț bine de coama calului. STANCU, D. 237. Muma zmeului roase din copaci, se agăță de ramuri, sări din vîrf în vîrf, se strecură și tot după dînșii. ISPIRESCU, L. 25. ◊ Fig. A se crampona. Se agață de teorii vechi. – Variantă: acăța (RETEGANUL, P. I 59, EMINESCU, O. I 76, ALECSANDRI, P. P. 141) vb, I.

ACAȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcîm. [Var.: acațiu s. m.] – Magh. akác.

ACĂȚA vb. I. v. agăța.

AGĂȚA, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atîrna, a suspenda, a anina ceva de un cîrlig, de un cui etc. ♦ Refl. și tranz. (Pop.) A (se) spînzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește, o rupe. ♦ (Fam.) A acosta o persoană. 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva; fig. a se crampona. [Var.: acăța vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).

ACAȚ ~i m. reg. Arbore cu tulpina înaltă, cu coroană rară și ramuri spinoase, cu frunze compuse și flori albe sau galbene grupate în ciorchine; salcâm. /<ung. akác

A SE AGĂȚA mă agăț intranz. 1) (despre ființe) A se apuca strâns; a se anina; a se prinde. 2) (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se rupe prinzându-se într-un obiect ascuțit. Mi s-au agățat ciorapii. /<lat. accaptiare

A AGĂȚA agăț tranz. 1) (obiecte) A prinde în/sau de ceva, lăsând să cadă liber în jos; a anina; a suspenda; a spânzura; a atârna. ~ paltonul în cui. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, țesături etc.) A prinde întâmplător într-un obiect ascuțit, rupând sau găurind; a anina; a prinde. 3) fig. fam. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa; a acosta. /<lat. accaptiare

acaț m. Tr. V. acacia. [Ung. AKÁTZ].

acățà v.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agață de mine ca scaiul. [Lat. *ACCAPTIARE (V. cață, cațăr)].

agățà v. V. acățà.

acáț, acăț și (ob.) agăț, a -ăța v. tr. (lat. ad-captiáre d. cáptio, -ónis, prindere, cápere, captum, o prinde; it. cacciáre, a vîna [d. lat. captiáre], fr. chasser, sp. cazar pg. ca ar. V. cață, cațăr, descaț). Atîrn, spînzur: acăț haĭna’n cuĭ. V. refl. Mă atîrn: mă agăț cu mînile de un copac. Fig. Mă agăț de cineva, mă țin de el p. un interes; mă aleg (mă leg de el, îĭ caut ceartă). – Și ațăg (Munt. vest) V. acolisesc.

acăț, V. acaț.

agăț, V. acaț.

Ortografice DOOM

acaț (reg.) s. m., pl. acați

agăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agăț, 3 agață; conj. prez. 1 sg. să agăț, 3 să agațe, imper. 2 sg. afirm. agață

acaț (reg.) s. m., pl. acați

agăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agăț, 3 agață; conj. prez. 3 să agațe

acaț s. m., pl. acați

agăța vb., ind. prez. 1 sg. agăț, 3 sg. și pl. agață; conj. prez. 3 sg. și pl. agațe

agăța (ind. prez. 1 sg. agăț)

acăț, -căți 2, -cață 3, -cațe 3 conj.

Etimologice

acăța (acăț, at), vb.1. A prinde. – 2. A atîrna. – 3. (Fam.) A acosta o femeie pe stradă. – 4. (Arg.) A obține, a dobîndi. – Var. agăța (și der. săi). Mr. acaț, cățari „a prinde”, istr. (a)coț „prind”. Origine incertă. Se consideră în general ca fiind reprezentant al lat. accaptiāre, din captiāre (Philippide, Principii, 43; Pușcariu, Lat. ti, 12; Pușcariu 7; Candrea-Dens. 6; REW 1663; DAR); cf. it. cacciare, v. prov. cassar, fr. chasser, sp. cazar, port. caçar. Toate cuvintele romanice au păstrat sensul primitiv, „a prinde cerbul”, ca în mr. și istr. Semantismul nu pare să ridice nici o problemă deosebită; însă fonetismul este dificil, datorită reducerii inexplicabile a grupului ptt. Este posibil să se fi produs o contaminare cu vreo formă balcanică, de ex. bg. kacjă „a agăța” (Meyer, Alb. St., IV, 81), cf. cățăra. Candrea, Elementele, 403, și Pușcariu 7 presupun o contaminare cu cață „toiag, bîtă”; Cihac, II, 475 pleacă de la mag. akasztani (cf. Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 41; Candrea-Dens., 6). Acăța pierde treptat teren față de agăța, în pofida strădaniei gramaticienilor și puriștilor. – Der. acățăcios, adj. (lipicios); acățătoare, s. f. (șiret, atîrnătoare); acățături, s. f. pl. (cîrcei la vița de vie). Cf. cață.

Argou

a agăța remorca expr. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu un creion de alaun

agăța, agăț v. t. 1. a fura 2. a aresta 3. a acosta o persoană de sex opus

Sinonime

ACAȚ s. v. salcâm.

AGĂȚA vb. v. acosta, crampona.

AGĂȚA vb. 1. a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroșa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepțăna, (reg.) a (se) tăgârța, (prin Munt.) a (se) atăgârța, (Transilv.) a (se) împrinde. (~ ceva în cui.) 2. a se apuca, a se atârna, (reg.) a se tagârța. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. v. fixa.

acaț s. v. SALCÎM.

agăța vb. v. ACOSTA. CRAMPONA.

AGĂȚA vb. 1. a (se) atîrna, a (se) prinde, a (se) spînzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroșa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepțăna, (reg.) a (se) tăgîrța, (prin Munt.) a (se) atăgîrța, (Transilv.) a (se) împrinde. (~ ceva în cui.) 2. a se apuca, a se atîrna, a se prinde, a se ține, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgîrța. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. a se fixa, a se prinde. (Vița de vie se ~ de araci.)

Antonime

A agăța ≠ a desprinde, a deznina

Regionalisme / arhaisme

acaț, acați, s.m. (acăț, arcaț, alțar) (reg.) Arbore cu flori albe, mirositoare, dispuse în ciorchine; salcâm (Robinia pseudacacia): „Până-ncalță celălalt / Floare de acaț / Soarele-i la scăpătat, / Floare de acaț” (Bilțiu, 2015: 93). ■ (med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept. Mierea de salcâm era folosită pentru calmarea tusei, în afecțiuni gastrice și în tratamentul nevrozelor. – Din magh. akác „salcâm” (DEX).

acaț, acați, s.m. (acăț) – (reg.; bot.) Arbore cu flori albe, mirositoare, dispuse în ciorchine; salcâm (Robinia pseudacacia). A fost introdus în România după 1750. Lemnul e utilizat în construcții și pentru foc. Util ca și gard viu. ♦ (med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură, 1979). Mierea de salcâm este folosită pentru calmarea tusei, în afecțiuni gastrice și în tratamentul nevrozelor. – Din magh. akác „salcâm” (DEX) < germ. Akazie < lat. accacia.

acăța, acăț, vb. tranz., refl. – A (se) agăța; a suspenda, a atârna, a spânzura. – Lat. *accaptiare < captiare „a prinde” (Philippide, Pușcariu, cf. DER; MDA); cuvânt autohton (Russu; fără corespondent în albaneză).

acaț, -i, s.m. (acăț) – (bot.) Salcâm (Robinia pseudacacia). Arbore originar din America de Nord. Este cultivat în scop decorativ. (Med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură 1979). – Din magh. akac (DEX), cf. germ. Akazie (< lat. accacia).

acăța, acăț, vb. tranz. – (înv.) A agăța; a suspenda, a atârna. – Lat. *accaptiare < captiare „a prinde” (Philippide, Pușcariu, cf. DER); Cuvânt autohton (Russu 1981).

Intrare: acaț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acaț
  • acațul
  • acațu‑
plural
  • acați
  • acații
genitiv-dativ singular
  • acaț
  • acațului
plural
  • acați
  • acaților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M71)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acațiu
  • acațiul
  • acațiu‑
plural
  • acați
  • acații
genitiv-dativ singular
  • acațiu
  • acațiului
plural
  • acați
  • acaților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acațău
  • acațăul
plural
  • acațăi
  • acațăii
genitiv-dativ singular
  • acațău
  • acațăului
plural
  • acațăi
  • acațăilor
vocativ singular
plural
argați
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M71)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acățiu
  • acățiul
plural
  • acăți
  • acății
genitiv-dativ singular
  • acățiu
  • acățiului
plural
  • acăți
  • acăților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcăț
  • arcățul
plural
  • arcăți
  • arcății
genitiv-dativ singular
  • arcăț
  • arcățului
plural
  • arcăți
  • arcăților
vocativ singular
plural
arcaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: agăța
verb (VT22)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agăța
  • agățare
  • agățat
  • agățatu‑
  • agățând
  • agățându‑
singular plural
  • agață
  • agățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agăț
(să)
  • agăț
  • agățam
  • agățai
  • agățasem
a II-a (tu)
  • agăți
(să)
  • agăți
  • agățai
  • agățași
  • agățaseși
a III-a (el, ea)
  • agață
(să)
  • agațe
  • agățe
  • agăța
  • agăță
  • agățase
plural I (noi)
  • agățăm
(să)
  • agățăm
  • agățam
  • agățarăm
  • agățaserăm
  • agățasem
a II-a (voi)
  • agățați
(să)
  • agățați
  • agățați
  • agățarăți
  • agățaserăți
  • agățaseți
a III-a (ei, ele)
  • agață
(să)
  • agațe
  • agățe
  • agățau
  • agăța
  • agățaseră
verb (VT22)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acăța
  • acățare
  • acățat
  • acățatu‑
  • acățând
  • acățându‑
singular plural
  • acață
  • acățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acăț
(să)
  • acăț
  • acățam
  • acățai
  • acățasem
a II-a (tu)
  • acăți
(să)
  • acăți
  • acățai
  • acățași
  • acățaseși
a III-a (el, ea)
  • acață
(să)
  • acațe
  • acățe
  • acăța
  • acăță
  • acățase
plural I (noi)
  • acățăm
(să)
  • acățăm
  • acățam
  • acățarăm
  • acățaserăm
  • acățasem
a II-a (voi)
  • acățați
(să)
  • acățați
  • acățați
  • acățarăți
  • acățaserăți
  • acățaseți
a III-a (ei, ele)
  • acață
(să)
  • acațe
  • acățe
  • acățau
  • acăța
  • acățaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acaț, acațisubstantiv masculin

  • 1. regional (Robinia pseudoacacia) DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: salcâm
    • format_quote Seamănă la frunze, floare și păstăi foarte mult cu acațiul. MARIAN, O. I 170. DLRLC
etimologie:

agăța, agățverb

  • 1. tranzitiv A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Agățat pe-un vîrf de pai, Sta un bob rotund bălai. CASSIAN, în POEZ. N. 114. DLRLC
    • format_quote Agățăm felinarele de stîncă. BOGZA, Ț. 63. DLRLC
    • 1.1. A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mi-am agățat ciorapul. DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. familiar A acosta o persoană (de sex opus). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: acosta
  • 2. reflexiv A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă agăț bine de coama calului. STANCU, D. 237. DLRLC
    • format_quote Muma zmeului roase din copaci, se agăță de ramuri, sări din vîrf în vîrf, se strecură și tot după dînșii. ISPIRESCU, L. 25. DLRLC
    • 2.1. figurat A se crampona. DEX '09 MDA2 DLRLC
      sinonime: crampona
      • format_quote Se agață de teorii vechi. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *accaptiare (din captiare „a prinde”). DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.