opțiuni

2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țurcănească [At: (a. 1792) URICARIUL, IV, 135/2 / Pl: ~ești / E: țurcan2 + -esc] 1 a (Îs) Căciulă (sau cușmă) ~ Căciulă înaltă și țuguiată, făcută din blană de oaie țurcană1 (2). 2 sfa (Reg) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape.

ȚURCĂNÉSC, -EÁSCĂ, țurcănești, adj. (Mai ales despre căciuli) Făcut din blană de oaie țurcană sau din lână țurcană. – Țurcan + suf. -esc.

ȚURCĂNÉSC, -EÁSCĂ, țurcănești, adj. (Mai ales despre căciuli) Făcut din blană de oaie țurcană sau din lână țurcană. – Țurcan + suf. -esc.

ȚURCĂNÉSC, -EÁSCĂ, țurcănești, adj. Făcut din piele de oaie țurcană, de țurcan, cum poartă țurcanii. Cu căciula mocănească, Cu sarica țurcănească. PAMFILE, la CADE. Căciuli țurcănești, date pe ochi. DELAVRANCEA, S. 201. Din cînd în cînd trecea pe lîngă el cîte-un tînăr cavaler cu căciula țurcănească. EMINESCU, N. 57. Cea mai mare parte poartă cușme țurcănești. NEGRUZZI, S. I 121.

ȚURCĂNÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru țurcani; propriu țurcanilor. Fluier ~. 2) Care este făcut din piele de oaie țurcană. Căciulă ~ească. /țurcan + suf. ~esc

țurcănesc a. făcut din lână țurcană: căciulă turcănească POP.

țurcănésc, -eáscă adj. (d. țurcan). Căcĭulă țurcănească, căcĭulă mare țuguĭată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țurcăneáscă adj. f., pl. țurcănéști

țurcănésc adj. m., f. țurcăneáscă; pl. m. și f. țurcănéști

țurcănésc adj. m., f. țurcăneáscă; pl. m. și f. țurcănéști

Intrare: țurcănească
substantiv feminin (F86)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurcănească
  • țurcăneasca
plural
  • țurcănești
  • țurcăneștile
genitiv-dativ singular
  • țurcănești
  • țurcăneștii
plural
  • țurcănești
  • țurcăneștilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țurcănesc
țurcănesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurcănesc
  • țurcănescul
  • țurcănescu‑
  • țurcănească
  • țurcăneasca
plural
  • țurcănești
  • țurcăneștii
  • țurcănești
  • țurcăneștile
genitiv-dativ singular
  • țurcănesc
  • țurcănescului
  • țurcănești
  • țurcăneștii
plural
  • țurcănești
  • țurcăneștilor
  • țurcănești
  • țurcăneștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țurcănesc

  • 1. (Mai ales despre căciuli) Făcut din blană de oaie țurcană sau din lână țurcană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Cu căciula mocănească, Cu sarica țurcănească. PAMFILE, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Căciuli țurcănești, date pe ochi. DELAVRANCEA, S. 201.
      surse: DLRLC
    • Din cînd în cînd trecea pe lîngă el cîte-un tînăr cavaler cu căciula țurcănească. EMINESCU, N. 57.
      surse: DLRLC
    • Cea mai mare parte poartă cușme țurcănești. NEGRUZZI, S. I 121.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Țurcan + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09