2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUICUÍ, țuicuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se țuicări. – Țuică + suf. -ui.

țuicui vr [At: DM / Pzi: ~esc / E: țuică1 + -ui] (Fam) A se țuicări (1).

ȚUICUÍ, țuicuiesc, vb. IV. Refl. A se țuicări. – Țuică + suf. -ui.

ȚUICUÍ, țuicuiesc, vb. IV. Refl. reciproc. A se țuicări.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!țuicuí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă țuicuiésc, imperf. 3 sg. se țuicuiá; conj. prez. 3 să se țuicuiáscă

țuicuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuicuiésc, imperf. 3 sg. țuicuiá, conj. prez. 3 sg. și pl. țuicuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚUICUI vb. a se țuicări. (Se ~ toată ziua.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țuicui, țuicuiesc v. r. a bea țuică

Intrare: țuicuire
țuicuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuicuire
  • țuicuirea
plural
  • țuicuiri
  • țuicuirile
genitiv-dativ singular
  • țuicuiri
  • țuicuirii
plural
  • țuicuiri
  • țuicuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: țuicui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuicui
  • țuicuire
  • țuicuit
  • țuicuitu‑
  • țuicuind
  • țuicuindu‑
singular plural
  • țuicuiește
  • țuicuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuicuiesc
(să)
  • țuicuiesc
  • țuicuiam
  • țuicuii
  • țuicuisem
a II-a (tu)
  • țuicuiești
(să)
  • țuicuiești
  • țuicuiai
  • țuicuiși
  • țuicuiseși
a III-a (el, ea)
  • țuicuiește
(să)
  • țuicuiască
  • țuicuia
  • țuicui
  • țuicuise
plural I (noi)
  • țuicuim
(să)
  • țuicuim
  • țuicuiam
  • țuicuirăm
  • țuicuiserăm
  • țuicuisem
a II-a (voi)
  • țuicuiți
(să)
  • țuicuiți
  • țuicuiați
  • țuicuirăți
  • țuicuiserăți
  • țuicuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țuicuiesc
(să)
  • țuicuiască
  • țuicuiau
  • țuicui
  • țuicuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țuicui

etimologie:

  • Țuică + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09