opțiuni
  • info
3 intrări
17 definiții

Explicative DEX

ȚUICĂRI, țuicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui. – Țuică + suf. -ări.

ȚUICĂRIE, țuicării, s. f. Loc (improvizat) unde se servește țuică. – Țuică + suf. -ărie.

ȚUICĂRIE, țuicării, s. f. Loc (improvizat) unde se servește țuică. – Țuică + suf. -ărie.

țuica2 vr [At: ALR I,1 703/63 / Pzi: țuic / E: ns cf huțuța] (Reg) A se da în leagăn.

țuica1 vi [At: TEAHA, C. N. 278 / P: țu-i~ / Pzi: 3 țuică / E: țuică] (Trs; d. cucuvea) A scoate sunete caracteristice.

țuicări vr [At: I. CR. V, 152 / Pzi: ~resc / E: țuică1 + -ări] 1 (Fam) A bea țuică1 (1) împreună cu cineva Si: (fam) a se țuicui, a se țuiculi. 2 (Reg) A se îmbăta.

țuicărie sf [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 113 / Pl: (1) ~ii / E: țuică1 + -ărie] 1 Locul improvizat unde se bea țuică1 (1). 2 (Mun) Cantitate mare de țuică1 (1). 3 (Mun) Fabricare de țuică1 (1).

ȚUICĂRI, țuicăresc, vb. IV. Refl. A bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui. – Țuică + suf. -ări.

ȚUICĂRI, țuicăresc, vb. IV. Refl. reciproc. A se cinsti cu țuică; a se țuicui.

ȚUICĂRIE, țuicării, s. f. Local (improvizat) unde se bea țuică. Plecaseră și circul cel mare și cele două berării de lux, cu ghirlande... mai rămăseseră încă țuicăriile și barăcile mici de pînză. CAMIL PETRESCU, O. II 113.

Ortografice DOOM

țuicări (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă țuicăresc, 3 sg. se țuicărește, imperf. 1 sg. mă țuicăream; conj. prez. 1 sg. să mă țuicăresc, 3 să se țuicărească; imper. 2 sg. afirm. țuicărește-te; ger. țuicărindu-mă

țuicărie s. f., art. țuicăria, g.-d. art. țuicăriei; (locuri) pl. țuicării, art. țuicăriile (desp. -ri-i-)

!țuicări (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă țuicăresc, imperf. 3 sg. se țuicărea; conj. prez. 3 să se țuicărească

țuicărie s. f., art. țuicăria, g.-d. art. țuicăriei; pl. țuicării, art. țuicăriile

țuicări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuicăresc, imperf. 3 sg. țuicărea; conj. prez. 3 sg. și pl. țuicărească

țuicărie s. f., art. țuicăria, g.-d. art. țuicăriei; pl. țuicării, art. țuicăriile

Sinonime

ȚUICĂRI vb. a se țuicui. (Se ~ toată ziua.)

ȚUICĂRI vb. a se țuicui. (Se ~ toată ziua.)

Intrare: țuicare
țuicare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuicare
  • țuicarea
plural
  • țuicări
  • țuicările
genitiv-dativ singular
  • țuicări
  • țuicării
plural
  • țuicări
  • țuicărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țuicări
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuicări
  • țuicărire
  • țuicărit
  • țuicăritu‑
  • țuicărind
  • țuicărindu‑
 singular plural
  • țuicărește
  • țuicăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuicăresc
 (să)
  • țuicăresc
  • țuicăream
  • țuicării
  • țuicărisem
a II-a (tu)
  • țuicărești
 (să)
  • țuicărești
  • țuicăreai
  • țuicăriși
  • țuicăriseși
a III-a (el, ea)
  • țuicărește
 (să)
  • țuicărească
  • țuicărea
  • țuicări
  • țuicărise
plural I (noi)
  • țuicărim
 (să)
  • țuicărim
  • țuicăream
  • țuicărirăm
  • țuicăriserăm
  • țuicărisem
a II-a (voi)
  • țuicăriți
 (să)
  • țuicăriți
  • țuicăreați
  • țuicărirăți
  • țuicăriserăți
  • țuicăriseți
a III-a (ei, ele)
  • țuicăresc
 (să)
  • țuicărească
  • țuicăreau
  • țuicăriră
  • țuicăriseră
Intrare: țuicărie
țuicărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuicărie
  • țuicăria
plural
  • țuicării
  • țuicăriile
genitiv-dativ singular
  • țuicării
  • țuicăriei
plural
  • țuicării
  • țuicăriilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuicări, țuicărescverb

etimologie:
  • Țuică + -ări. DEX '09 MDA2 DEX '98

țuicărie, țuicăriisubstantiv feminin

  • 1. Loc (improvizat) unde se servește țuică. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plecaseră și circul cel mare și cele două berării de lux, cu ghirlande... mai rămăseseră încă țuicăriile și barăcile mici de pînză. CAMIL PETRESCU, O. II 113. DLRLC
  • 2. regional Cantitate mare de țuică. MDA2
  • 3. regional Fabricare de țuică. MDA2
etimologie:
  • Țuică + -ărie. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.