Definiția cu ID-ul 830024:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUICĂRI, țuicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui. – Țuică + suf. -ări.