Definiția cu ID-ul 830024:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚUICĂRI, țuicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui. – Țuică + suf. -ări.
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚUICĂRI, țuicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui. – Țuică + suf. -ări.