3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țucat[1] sn [At: DLR / Pl: ~uri / E: țuca] (Reg) Sărutare. corectată

  1. În original, tipărit: țucat1, fără însă să existe un cuvânt țucat2 LauraGellner

ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.

ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.

țuca vtrr [At: KLEIN, D. 444 / V: ciu~ / Pzi: țuc / E: țuc1] (Reg) 1-2 A (se) săruta.

ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. (Regional) A săruta. Haide, mîndră, să te țuc, Că mîne mă duc la plug. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 476.

A ȚUCÁ țuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. /Din țoc

A SE ȚUCÁ mă țuc intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /Din țoc

țuc, a v. tr. (var. din a țocăi. Cp. cu sîrb. cukati, a izbi, bg. cukam, beaŭ vin mult). Trans. Ban. Fam. Sărut, pup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țucá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 țúcă

țucá vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 3 sg. și pl. țúcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚUCÁT s. v. sărut, sărutare, sărutat.

țucat s. v. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țucá, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar, 1980: 100). – Din țuc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut” (MDA).

țucá, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar 1980: 100). – Din țoc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut”.

Intrare: țucat (part.)
țucat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucat
  • țucatul
  • țucatu‑
  • țuca
  • țucata
plural
  • țucați
  • țucații
  • țucate
  • țucatele
genitiv-dativ singular
  • țucat
  • țucatului
  • țucate
  • țucatei
plural
  • țucați
  • țucaților
  • țucate
  • țucatelor
vocativ singular
plural
Intrare: țucat (sărut)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucat
  • țucatul
  • țucatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țucat
  • țucatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țuca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuca
  • țucare
  • țucat
  • țucatu‑
  • țucând
  • țucându‑
singular plural
  • țu
  • țucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuc
(să)
  • țuc
  • țucam
  • țucai
  • țucasem
a II-a (tu)
  • țuci
(să)
  • țuci
  • țucai
  • țucași
  • țucaseși
a III-a (el, ea)
  • țu
(să)
  • țuce
  • țuca
  • țucă
  • țucase
plural I (noi)
  • țucăm
(să)
  • țucăm
  • țucam
  • țucarăm
  • țucaserăm
  • țucasem
a II-a (voi)
  • țucați
(să)
  • țucați
  • țucați
  • țucarăți
  • țucaserăți
  • țucaseți
a III-a (ei, ele)
  • țu
(să)
  • țuce
  • țucau
  • țuca
  • țucaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țucat (sărut)

etimologie:

țuca

etimologie:

  • țoc
    surse: DEX '09 DEX '98