2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.

ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.

țuca vtrr [At: KLEIN, D. 444 / V: ciu~ / Pzi: țuc / E: țuc1] (Reg) 1-2 A (se) săruta.

ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. (Regional) A săruta. Haide, mîndră, să te țuc, Că mîne mă duc la plug. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 476.

A SE ȚUCÁ mă țuc intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /Din țoc

A ȚUCÁ țuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. /Din țoc

țuc, a v. tr. (var. din a țocăi. Cp. cu sîrb. cukati, a izbi, bg. cukam, beaŭ vin mult). Trans. Ban. Fam. Sărut, pup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țucá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 țúcă

țucá vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 3 sg. și pl. țúcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚUCÁRE s. v. sărut, sărutare, sărutat.

țucare s. v. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țucá, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar, 1980: 100). – Din țuc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut” (MDA).

țucá, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar 1980: 100). – Din țoc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut”.

Intrare: țucare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucare
  • țucarea
plural
  • țucări
  • țucările
genitiv-dativ singular
  • țucări
  • țucării
plural
  • țucări
  • țucărilor
vocativ singular
plural
Intrare: țuca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuca
  • țucare
  • țucat
  • țucatu‑
  • țucând
  • țucându‑
singular plural
  • țu
  • țucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuc
(să)
  • țuc
  • țucam
  • țucai
  • țucasem
a II-a (tu)
  • țuci
(să)
  • țuci
  • țucai
  • țucași
  • țucaseși
a III-a (el, ea)
  • țu
(să)
  • țuce
  • țuca
  • țucă
  • țucase
plural I (noi)
  • țucăm
(să)
  • țucăm
  • țucam
  • țucarăm
  • țucaserăm
  • țucasem
a II-a (voi)
  • țucați
(să)
  • țucați
  • țucați
  • țucarăți
  • țucaserăți
  • țucaseți
a III-a (ei, ele)
  • țu
(să)
  • țuce
  • țucau
  • țuca
  • țucaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țucare

etimologie:

țuca

  • 1. regional A (se) săruta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: săruta un exemplu
    exemple
    • Haide, mîndră, să te țuc, Că mîne mă duc la plug. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 476.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • țoc
    surse: DEX '09 DEX '98