4 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÚȘCĂ1, țuști, s. f. (Reg.) 1. (Și în sintagma oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană. 2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv; p. ext. jocul însuși. – Et. nec.

ȚÚȘCĂ2, țuști, s. f. (Reg. și fam.) Ardei mic, iute; ciușcă. ◊ Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. – Cf. ciușcă.

țușcă1 sf [At: LAMBRIOR, S. 186 / V: țoaș~ / Pl: țuște / E: ns cf țuști1] 1 (Mol) Șervet, basma, batistă mare, răsucită și înnodată, care este folosită la jocul de-a țușca Si: (reg) ciuște1 (1), mișcă1. 2 (Mol; îe) A se face ~ A se îmbăta. 3 (Mol; șîsc de-a ~ca) Numele unui joc, în care unul dintre jucători este lovit în palmă sau pe spate cu țușca1 (1) Si: (reg) mișcă1. 4 (Mun) Epitet pentru o fată sau pentru o femeie tânără, zveltă, vioaie și harnică.

țușcă2[1] sf vz ciușcă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ȚÚȘCĂ1, țuști, s. f. 1. (Și în sintagma oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană. 2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv; p. ext. jocul însuși. – Et. nec.

ȚÚȘCĂ2, țuști, s. f. (Reg.) Ardei mic, iute; ciușcă. ◊ Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. – Et. nec. Cf. ciușcă.

ȚÚȘCĂ2, țuști, s. f. (Mold., Bucov.) Ardei mic, iute, cu care se dă gust mîncărilor.

ȚÚȘCĂ1, țuști, s. f. 1. (În expr.) Oaie țușcă = varietate de oi înrudite cu țurcanele, cu lîna de obicei neagră sau laie. 2. Ghemotoc făcut dintr-o basma și servind la un joc distractiv; p. ext. jocul însuși (constînd în a ascunde ghemotocul, trecîndu-l repede de la un jucător la altul, pentru ca cel care îl caută să nu-l găsească). Ian să caut un ștergari să vă faceți o țușcă, doar vi-ți mai dezmorți cele ciolane. La TDRG. ◊ Expr. A se face țușcă = a se îmbăta. Din dușcă-n dușcă Mi-i să nu mă fac țușcă. ALECSANDRI, T. 241.

ȚÚȘCĂ1 ~ti f. 1) Varietate a rasei de oi țurcane. 2) Oaie aparținând acestei varietăți. 3) Basma răsucită și înnodată la un capăt, folosită la un joc distractiv. /Orig. nec.

ȚÚȘCĂ2 ~ti f. reg. Ardei mic, iute. ◊ A se face ~ a ajunge în stare de maximă ebrietate. /Orig. nec.

țușcă f. (de-a) un fel de joc între flăcăi și fete la priveghiu cu un ștergar împletit vârtos. [Serb. ȚUȘKA, palmă]. ║ adv. beat: din dușcă în dușcă să mă fac țușcă AL.

țúșcă și (Btș.) țoáșcă f., pl. ștĭ și ște (sîrb. čuška, palmă, fleașcă. Cp. cu cĭușcă, ĭușcă și țoșcă). Mold. Mișcă, basma răsucită și înodată cu care copiiĭ se bat la palmă la un joc de arșice. De-a țușca, jocu de-a bătaĭa cu’n ștergar răsucit. Adj. (țușc, țușcă). Se zice despre un fel de oĭ micĭ (proaste), înrudite cu țurcanele: oĭ țuște, berbecĭ țuștĭ.

țușc, ~ă [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 23/6 / Pl: țuști, țuște a, țușce sf / E: nct] (Mol) 1-2 sf, a (Varietate de oi) care se înrudește cu țurcana2. 3-4 sf, a (Oaie) care aparține varietății țușcă (1) Si: (oaie) țurcană2 (1-2). 5 sf Epitet pentru o fată tânără și naivă.

țușce f. pl. varietate de oi, cea mai pipernicită din țară. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țúșcă (reg., fam.) s. f., g.-d. art. țúștii, pl. țuști

țúșcă (oaie, basma, ardei iute) s. f., g.-d. art. țúștii; pl. țúști

țușc adj. m., pl. țuști; f. sg. țúșcă, pl. țúște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: țușcă
țușcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țușcă (ardei)
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țușcă
  • țușca
plural
  • țuști
  • țuștile
genitiv-dativ singular
  • țuști
  • țuștii
plural
  • țuști
  • țuștilor
vocativ singular
plural
Intrare: țușcă (oaie, basma)
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țușcă
  • țușca
plural
  • țuști
  • țuștile
genitiv-dativ singular
  • țuști
  • țuștii
plural
  • țuști
  • țuștilor
vocativ singular
plural
Intrare: țușc
țușc adjectiv
adjectiv (A13.1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țușc
  • țușcul
  • țușcu‑
  • țușcă
  • țușca
plural
  • țuști
  • țuștii
  • țuște
  • țuștele
genitiv-dativ singular
  • țușc
  • țușcului
  • țuște
  • țuștei
plural
  • țuști
  • țuștilor
  • țuște
  • țuștelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țușcă (ardei)

etimologie:

  • cf. ciușcă
    surse: DEX '09

țușcă (oaie, basma) regional

  • 1. (Și în sintagma oaie țușcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ian să caut un ștergari să vă faceți o țușcă, doar vi-ți mai dezmorți cele ciolane. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: