țoglu² sn vz țiclă¹

țoglu¹ sn vz soclu

ȚICLĂ, țicle, s. f. (Reg.) Instrument pentru pescuit raci. – Et. nec.

soclu sn [At: FM (1846), 71²/14 / V: (rar) țo~ / Pl: ~ri / E: fr socle, it zoccolo] 1 Partea inferioară, de obicei ieșită în afară, a unei clădiri, a unui grilaj de fier etc. 2 Suport din marmură, din piatră, din beton etc., care susține o coloană, o statuie, un obiect ornamental etc. Si: piedestal, postament. 3 Obiect care servește la susținerea unei piese, a unui sistem tehnic etc. Si: bază, postament, suport. 4 (Teh) Parte componentă de contact a siguranțelor unipolare cu filet și a siguranțelor tubulare. 5 (Teh) Parte constitutivă a becurilor care servește la fixarea acestora în dulie. 6 (Teh) Piesă din material izolant prin intermediul căreia se fixează tuburile electronice de șasiul aparatelor la care sunt montate. 7 (Ggf; șîs ~ continental) Zonă a uscatului afundată sub apele mării, până la adâncimea de circa 200 m. 8 (Ggf; îs) ~ cristalin Pătură granitică reprezentată prin roci metamorfice și magmatice vechi, acoperite de cele mai multe ori de depozitele sedimentare ale stratisferei.

țiclă¹ sf [At: CADE / V: ~clu (Pl: țicluri) sn, țiglă, țihlă, țuclă, țuglă sf, țoglu sn / Pl: ~le / E: ns cf țic⁴, mg szikla] 1 (Reg) Vârf ascuțit de deal, de munte Si: pisc². 2 (Trs) Ridicătură înaltă de pământ. 3 (Mar; Trs) Vârf ascuțit de stâncă Si: stei, stâncă, țiclet, țiflă¹ (1). 4 (Reg; îf țuclă) Moțul de pe capul ciocârlanului Si: (reg) țugui¹ (11). 5 (Reg; îf țoglu) Țurțur¹ (1). 6 (Reg; îf țiclu) Unealtă de tăiat și de scobit, de forma unui ciocan, cu capetele lungi și ascuțite.

țiclu¹ sn vz țiclă¹

țiglă⁴ sf vz țiclă¹

țihlă² sf vz țiclă¹

țochel^[1] sn vz soclu

țoclu sn vz soclu

țuclă sf vz țiclă¹

țuglă sf vz țiclă¹

❍ȚICLĂU, ȚÎCLĂU (pl. -ăuri) sn. Mold. Trans., ȚICLĂ, ȚÎCLĂ (pl. -le) sf. Maram. 🌍 Pisc, vîrf de munte, stîncă foarte ascuțită și înaltă (ȘEZ.) [comp. ȚIGLĂ, ȚIGLĂU].

ȚICLĂ, țicle, s. f. Instrument pentru pescuit raci. – Et. nec.

SOCLU, socluri, s. n. 1. Suport, postament de piatră, de marmură sau de beton, care susține o coloană, o statuie etc. În mijlocul pieței, deasupra soclului ghilotinii unde în vremea țarismului erau executați revoluționarii, s-au așezat acum figurile a cinci muncitori puternici, din bronz. SAHIA, U.R.S.S. 27. Aveam încredere în oameni... și în domnii de piatră și de bronz de pe socluri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. 290. Sfincși pe socluri de-alabastru, așezați pe două rînduri... S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103. ♦ Partea de metal a unei lămpi cu incandescență, care se fixează în dulie. ♦ Piesă prin intermediul căreia se fixează tuburile electronice de șasiul aparatelor în care sînt montate. 2. Partea de jos (de obicei ieșită în afară) a unei clădiri, a unui grilaj de fier etc. V. temelie.

ȚICLĂ, țicle, s. f. Instrument pentru pescuit raci, făcut dintr-un băț scurt, cu o despicătură la un capăt, unde se pune momeala.

SOCLU s.n. 1. Postament, picior de susținere, suport pentru o coloană, o statuie etc. ♦ Soclu continental = zonă a uscatului afundată cu pantă lină sub apele mării pînă la adîncimea de circa 200 m. 2. Partea metalică a unui bec electric, care se fixează în dulie. 3. Partea de jos a unei clădiri, a unui grilaj etc. [< fr. socle, cf. it. zoccolo].

SOCLU s. n. 1. partea de jos a unei clădiri, a unui grilaj etc. 2. suport, postament care susține o coloană, o statuie etc. ◊ soclu continental = zonă a uscatului afundată cu pantă lină sub apele mării până la adâncimea de circa 200 m. 3. partea metalică a unui bec electric, care se fixează în dulie. (< fr. socle)

SOCLU ~ri n. 1) Bază pe care se fixează o statuie sau alt obiect decorativ; piedestal; postament. 2) Bază a unui edificiu. 3) Parte de metal a unui bec electric, care se înșurubează în dulie. [Sil. so-clu] /<fr. socle

soclu n. piedestal de vas, bust, statuă: soclu de marmoră (= fr. socle).

*sóclu n., pl. urĭ. (fr. socle, d. it. zóccolo, a.î.). Suportu unuĭ vas, uneĭ coloane, uneĭ statuĭ ș. a. V. temelie, piedestal.

soclu (desp. so-clu) s. n., art. soclul; pl. socluri

țiclă (reg.) (desp. ți-clă) s. f., g.-d. art. țiclei; pl. țicle

soclu (so-clu) s. n., art. soclul; pl. socluri

țiclă (reg.) (ți-clă) s. f., g.-d. art. țiclei; pl. țicle

soclu s. n. (sil. -clu), art. soclul; pl. socluri

țiclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. țiclei; pl. țicle

SOCLU s. 1. piedestal, postament. (~ al unui bust.) 2. bază, postament, suport. (Un laminor fixat pe un ~.) 3. (CONSTR.) (înv.) prag. (~ la un pod.)

SOCLU s. 1. piedestal, postament. (~ al unui bust.) 2. bază, postament, suport. (Un laminor fixat pe un ~.) 3. (CONSTR.) (înv.) prag. (~ la un pod.)

țiclă, țicle, s.f. (reg.) 1. instrument de pescuit raci. 2. vârf, ridicătură de pământ. 3. țugui. 4. ciocănitoare.

țíclă, s.n. v. țicleu.