15 definiții pentru postament (pl. -e) postamânt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTAMÉNT, postamente, s. n. Placă sau suport așezat pe sol sau pe o fundație de beton, folosită ca bază de susținere sau de fixare; soclu, piedestal. – Din germ. Postament.

postament sn [At: GOLESCU, Î. 50 / V: (înv) ~mânt[1] / Pl: ~e, (îrg) ~uri / E: ger Postament] 1 Placă sau suport de piatră, de metal, de lemn etc. așezate pe sol pe o fundație specială, care servesc ca bază de susținere și de fixare a unei mașini, a unui agregat, a unei statui etc. Si: piedestal, soclu. 2 Estradă de catedră. 3 (Rar) Platformă de lemn înălțată deasupra pardoselii unei încăperi. 4 (Mol) Strat de lemne pe care se pune o căpiță de fân ca să nu putrezească.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: postământ LauraGellner

POSTAMÉNT, postamente, s. n. Placă de piatră, de metal sau de lemn care servește ca bază de susținere sau de fixare a unei mașini, a unui aparat, a unei statui, a unei coloane etc.; soclu, piedestal. – Din germ. Postament.

POSTAMÉNT, postamente, s. n. Placă de piatră, de metal sau de lemn așezată pe sol sau pe o fundație specială și servind ca bază de susținere și de fixare a unei mașini, a unei statui etc.; soclu, piedestal. Un Monument simplu și măreț; alcătuit din două tancuri suite pe postamente late de piatră. STANCU, U.R.S.S. 193. ♦ Platformă de lemn înălțată deasupra pardoselii, pe care se așază o catedră sau alte mobile; estradă. – Pl. și: (învechit) postamenturi (GOLESCU, Î. 50).

POSTAMÉNT s.n. Temelie, bază de susținere (din piatră, din metal etc.) a unei statui, a unei mașini etc.; soclu, piedestal. ♦ Estradă (de catedră). [Pl. -te, -turi. / < germ. Postament].

POSTAMÉNT s. n. temelie, bază de susținere a unei statui, mașini etc.; soclu, piedestal. (< germ. Postament)

POSTAMÉNT ~e n. Suport (de piatră, de metal sau de lemn) care servește ca bază de susținere sau de fixare pentru un monument, o mașină sau un aparat. /<germ. Postament

*postamént n., pl. e (germ. postament, cuv. de orig. it., dar care nu există în dicționarele italiene, ci numaĭ verbu postare, a posta, și spostamento, deplasare). Pĭedestal, suport de coloană orĭ de statuă.

postământ[1] sn vz postament

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită în forma: postamânt LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

postamént s. n., pl. postaménte

postamént s. n., pl. postaménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSTAMÉNT s. 1. v. piedestal. 2. bază, soclu, suport. (Un laminor fixat pe un ~.)

POSTAMENT s. 1. piedestal, soclu. (~ al unui bust.) 2. bază, soclu, suport. (Un laminor fixat pe un ~.)

Intrare: postament (pl. -e)
postament (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postament
  • postamentul
  • postamentu‑
plural
  • postamente
  • postamentele
genitiv-dativ singular
  • postament
  • postamentului
plural
  • postamente
  • postamentelor
vocativ singular
plural
postamânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)