8 definiții pentru țoabă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țoa sf [At: MARIAN, INS. 311 / Pl: ~be / E: ns cf țobâc] 1 (Ent; Mol; Trs) Specie de țânțar foarte mic, negru, cu abdomenul gros, care zboară în roiuri dese Si: (reg) țobâc (1) (Simulium). 2 (Mol; dep) Epitet pentru o femeie imorală. 3 (Mol; dep) Epitet pentru o femeie bețivă. 4 (Mol; dep) Epitet pentru o femeie care se ține cu insistență după cineva.

ȚOÁBĂ, țoabe, s. f. Specie de țînțar foarte mic, negru, cu abdomenul gros (Simulia).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țoábă (reg.) s. f., g.-d. art. țoábei; pl. țoábe

țoábă s. f., g.-d. art. țoábei; pl. țoábe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚOÁBĂ s. (ENTOM.; Simulium) (reg.) țobâc. (~ este o specie de țânțar.)

ȚOA s. (ENTOM.; Simulium) (reg.) țobîc. (~ este o specie de țînțar.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țoábă (-be), s. f. – Țînțar (Simulia). – Var. țobîc(ă), ciobîc. Origine îndoielnică. După Tiktin, din kirguiz. zebük, soluție ce pare puțin convingătoare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țoábă, țoábe, s.f. (reg.) 1. țânțar mic, negru. 2. femeie imorală.

Intrare: țoabă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoa
  • țoaba
plural
  • țoabe
  • țoabele
genitiv-dativ singular
  • țoabe
  • țoabei
plural
  • țoabe
  • țoabelor
vocativ singular
plural

țoabă

  • 1. Specie de țânțar foarte mic, negru, cu abdomenul gros (Simulia).
    surse: DLRLC sinonime: țobâc

etimologie: