țoabă sf [At: MARIAN, INS. 311 / Pl: ~be / E: ns cf țobâc] 1 (Ent; Mol; Trs) Specie de țânțar foarte mic, negru, cu abdomenul gros, care zboară în roiuri dese Si: (reg) țobâc (1) (Simulium). 2 (Mol; dep) Epitet pentru o femeie imorală. 3 (Mol; dep) Epitet pentru o femeie bețivă. 4 (Mol; dep) Epitet pentru o femeie care se ține cu insistență după cineva.