8 definiții pentru ținutaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINUTÁȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care locuia într-un anumit ținut (II 1). – Ținut + suf. -aș.

ȚINUTÁȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care locuia într-un anumit ținut (II 1). – Ținut + suf. -aș.

ținutaș sm, a [At: (a. 1824) URICARIUL, V, 188/6 / Pl: ~i / E: ținut1 + -aș] (Înv; Mol; mpl) 1-2 (Persoană) care locuia într-un anumit ținut1 (18).

ȚINUTÁȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și f. (Mold.) Persoană care locuiește într-un anumit ținut1 (1). Caut să cîștig dragostea ținutașilor de Roman, făcînd bine pe cît pot. ALECSANDRI, T. 575. Cetit-au vreodată... pe Dănilă Prepeleac... ca să vadă... cum vorbesc și să mișcă ținutașii din Neamț? ȘEZ. VI 129.

ȚINUTÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. înv. Persoană care locuiește într-un ținut. /ținut + suf. ~aș

ținutaș a. și m. Mold. locuitor de ținut: prefect de ținutași necunoscut AL.

ținutáș m. (d. ținut). Locuitor dintr’un ținut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ținutáș (înv.) s. m., pl. ținutáși

ținutáș s. m., pl. ținutáși

Intrare: ținutaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținutaș
  • ținutașul
  • ținutașu‑
plural
  • ținutași
  • ținutașii
genitiv-dativ singular
  • ținutaș
  • ținutașului
plural
  • ținutași
  • ținutașilor
vocativ singular
  • ținutașule
  • ținutașe
plural
  • ținutașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ținutaș, -ă ținutașă

  • 1. învechit Persoană care locuia într-un anumit ținut (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Caut să cîștig dragostea ținutașilor de Roman, făcînd bine pe cît pot. ALECSANDRI, T. 575.
      surse: DLRLC
    • Cetit-au vreodată... pe Dănilă Prepeleac... ca să vadă... cum vorbesc și să mișcă ținutașii din Neamț? ȘEZ. VI 129.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ținut + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09