3 definiții pentru țincuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țincuire sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ri / E: țincui] Executarea, manuală sau mecanică, a dinților pentru îmbinări de colț la produsele din lemn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țincuíre s. f., g.-d. art. țincuírii; pl. țincuíri

țincuíre s. f., g.-d. art. țincuírii; pl. țincuíri

Intrare: țincuire
țincuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țincuire
  • țincuirea
plural
  • țincuiri
  • țincuirile
genitiv-dativ singular
  • țincuiri
  • țincuirii
plural
  • țincuiri
  • țincuirilor
vocativ singular
plural