4 definiții pentru țincuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țincuire sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ri / E: țincui] Executarea, manuală sau mecanică, a dinților pentru îmbinări de colț la produsele din lemn.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țincuire s. f., g.-d. art. țincuirii; pl. țincuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țincuire s. f., g.-d. art. țincuirii; pl. țincuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țincuire s. f., g.-d. art. țincuirii; pl. țincuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: țincuire
țincuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||