4 definiții pentru țincuire
Explicative DEX
țincuire sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ri / E: țincui] Executarea, manuală sau mecanică, a dinților pentru îmbinări de colț la produsele din lemn.
Ortografice DOOM
țincuire s. f., g.-d. art. țincuirii; pl. țincuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țincuire s. f., g.-d. art. țincuirii; pl. țincuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țincuire s. f., g.-d. art. țincuirii; pl. țincuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: țincuire
țincuire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țincuire, țincuirisubstantiv feminin
- 1. Executarea, manuală sau mecanică, a dinților pentru îmbinări de colț la produsele din lemn. MDA2
etimologie:
- țincui MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.