14 definiții pentru țiitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIITÚRĂ, țiituri, s. f. (Pop.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itură.

țiitu sf [At: CORESI, EV. 492 / P: ți-i~ / V: (îrg) ținăt~, (înv) ținet~, țiet~ / Pl: ~ri / E: ține + -itură] 1 (Înv) Domnie (7). 2 (Înv) Putere. 3 (Reg) Legătură afectivă Si: atașament (1). 4 (Înv; îf țietură) Menținere. 5 (Înv; ccr; îf ținetură) Loc în care se păstrează ceva Si: ladă, cămară (5). 6 (Reg) Întreținere. 7 (Reg) Hrană. 8 (Îvr) Trăinicie. 9 (Pop) Femeie de moravuri ușoare. 10 (Reg) Concubinaj (1). 11 (Reg) Loc unde pândesc vânătorii. 12 (Reg) Țiitoare (42). 13 (Reg) Durere ascuțită Si: junghi. 14 (Reg) Acompaniament din vioară sau din alt instrument muzical Si: hang (1), ison. 15 (Reg) Sunet prelung, continuu. 16 (Mai ales art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 17 (Mai ales art) Melodie după care se execută țiitura (16). corectată

ȚIITÚRĂ, țiituri, s. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itură.

ȚIITÚRĂ s. f. (Mai ales în forma articulată) Numele unui dans țărănesc; p. ext. melodia acestui dans. Ne cînta din fluier: doina... alivencile, țiitura. CREANGĂ, A. 82. Măi balaure, cîntă țiitura. ALECSANDRI, T. 1132.

țiitură f. horă țigănească (numită și ca la ușa cortului): măi, balaure, cântă țiitura! AL. [V. țiuitură].

țiitúră f., pl. ĭ (d. țin, țiŭ). L. V. Stăpînire. Azĭ. Un dans popular jucat ținîndu-se loculuĭ. Melodia acestuĭ dans (Vlah. Rom. Pit. 111). Acompaniament din vioară (V. hang, ison). Țiitorie (jud. Olt.): a trăi în țiitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țiitúră (înv., reg., pop.) (ți-i-) s. f., g.-d. art. țiitúrii; pl. țiitúri

țiitúră s. f. (sil. ți-i-), g.-d. art. țiitúrii; pl. țiitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIITÚRĂ s. v. autoritate, dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.

țiitu s. v. AUTORITATE. DOMINARE. DOMINAȚIE. HEGEMONIE. PUTERE. STĂPÎNIRE. SUPREMAȚIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țiitúră, țiitúri, s.f. (înv. și reg.) 1. stăpânire, domnie, putere, tărie. 2. păstorire, ținere. 3. întreținere, hrană. 4. concubinaj; femeie ușuratică. 5. loc de pândă la vânătoare. 6. hang, ison.

Intrare: țiitură
țiitură substantiv feminin
  • silabație: ți-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiitu
  • țiitura
plural
  • țiituri
  • țiiturile
genitiv-dativ singular
  • țiituri
  • țiiturii
plural
  • țiituri
  • țiiturilor
vocativ singular
plural

țiitură

  • 1. popular Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ne cînta din fluier: doina... alivencile, țiitura. CREANGĂ, A. 82.
      surse: DLRLC
    • Măi balaure, cîntă țiitura. ALECSANDRI, T. 1132.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ține + sufix -itură.
    surse: DEX '98 DEX '09