10 definiții pentru țigănime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGĂNÍME s. f. Țigănie (1). – Țigan + suf. -ime.

ȚIGĂNÍME s. f. Țigănie (1). – Țigan + suf. -ime.

țigănime sf [At: (a. 1802) URICARIUL, I, 300 / Pl: ~mi / E: țigan + -ime] 1-3 Țigănie (8-9, 11).

ȚIGĂNÍME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea țiganilor, mulțime de țigani; țigănie. Ulița... face un ocol mare... dincolo de grădina popii, printre bordeiele țigănimii. REBREANU, I. 50.

ȚIGĂNÍME f. (colectiv de la țigan) 1) Totalitate a țiganilor; neam țigănesc. 2) Mulțime de țigani. /țigan + suf. ~ime

țigăníme f. Mulțime de Țiganĭ. Neamu țigănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țigăníme s. f., g.-d. art. țigănímii

țigăníme s. f., g.-d. art. țigănímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: țigănime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigănime
  • țigănimea
plural
genitiv-dativ singular
  • țigănimi
  • țigănimii
plural
vocativ singular
plural

țigănime

etimologie:

  • Țigan + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09