15 definiții pentru țigănie
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚIGĂNIE, (2, 3) țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care trăiesc în aceeași colectivitate; mulțime de țigani, țigănime. 2. P. ext. Așezare, parte a unei localități locuită de țigani. 3. Fig. Faptă, comportare urâtă; târguială excesivă. ♦ Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie.
țigănie sf [At: (a. 1570) DERS / V: (îvr) ațiganie / Pl: ~ii / E: țigan + -ie] 1 Fel de a fi al țiganilor (1). 2 Viață de țigan (1). 3 (Fig) Comportare urâtă. 4 (Fig) Faptă urâtă. 5 (Fig) Târguială excesivă. 6 (Fig) Scandal. 7 (Fig) Zgârcenie. 8 Totalitate a țiganilor (1) care trăiesc în aceeași colectivitate Si: țigănime (1). 9 Mulțime de țigani (1) Si: țigănime (2). 10 Așezare de țigani (1). 11 Parte a unei localități locuită de țigani (1) Si: țigănime (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIGĂNIE, țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; țigănime; p. ext. cartier într-o localitate în care locuiesc țigani. 2. Fig. Faptă, manieră condamnabilă. 3. Fig. Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚIGĂNIE, țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; p. ext. cartier, parte a unei localități locuită de țigani. Trei ceterași, cei mai buni din toată țigănia, se furișează printre bordeie. AGÎRBICEANU, S. P. 65. Curtea era... cu trupuri de clădiri multe, pentru a putea sălășlui toată liota și țigănia. M. I. CARAGIALE, C. 22. Noi și-a noastră țigănie Ne-om lăsa de-a ta popie. MARIAN, S. 310. 2. (Ieșit din uz) Faptă, manieră urîtă. Nu scrie la dînsa așa țigănie. DELAVRANCEA, S. 10.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIGĂNIE ~i f. 1) Mahala locuită de țigani. 2) fig. Gălăgie mare. 3) peior. Comportare care denotă lipsă de politețe, de tact. 4) v. ȚIGĂNIME. [G.-D. țigăniei] /țigan + suf. ~ie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țigănie f. 1. cartierul țiganilor; 2. firea țiganilor; 3. fig. sgârcenie cumplită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țigăníe f. Cartier de Țiganĭ. Fig. Caracter de Țigan, de om ordinar, zgîrcit, murdar, care fură și jură, înjură și neguțează mult pentru un lucru orĭ-cît de ĭeftin ar fi.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țigănie (adesea peior.) s. f., art. țigănia, g.-d. art. țigăniei; (așezări, fapte) pl. țigănii, art. țigăniile (desp. -ni-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țigănie s. f., art. țigănia, g.-d. art. țigăniei; (așezări, fapte) pl. țigănii, art. țigăniile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țigănie s. f., art. țigănia, g.-d. art. țigăniei; (cartiere, fapte) pl. țigănii, art. țigăniile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚIGĂNIE s. 1. v. țigănime. 2. v. hărmălaie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚIGĂNIE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚIGĂNIE s. țigănime.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigănie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
țigănie, țigănii s. f. 1. cartier cu populație majoritar țigănească 2. faptă condamnabilă / reprobabilă 3. gălăgie, hărmălaie; scandal
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țigănie, țigăniisubstantiv feminin
- 1. Totalitatea țiganilor care trăiesc în aceeași colectivitate; mulțime de țigani. DEX '09 DLRLCsinonime: țigănime
- Trei ceterași, cei mai buni din toată țigănia, se furișează printre bordeie. AGÎRBICEANU, S. P. 65. DLRLC
- Curtea era... cu trupuri de clădiri multe, pentru a putea sălășlui toată liota și țigănia. M. I. CARAGIALE, C. 22. DLRLC
- Noi și-a noastră țigănie Ne-om lăsa de-a ta popie. MARIAN, S. 310. DLRLC
-
- 2. Așezare, parte a unei localități locuită de țigani. DEX '09
- 3. Faptă, comportare urâtă; târguială excesivă. DEX '09 DLRLC
- Nu scrie la dînsa așa țigănie. DELAVRANCEA, S. 10. DLRLC
-
etimologie:
- Țigan + sufix -ie. DEX '09 DEX '98