10 definiții pentru țigănaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGĂNÁȘ, țigănași, s. m. 1. (Rar) Țigănuș (1). 2. (Entom.; reg.) Scripcar. – Țigan + suf. -aș.

ȚIGĂNÁȘ, țigănași, s. m. 1. (Rar) Țigănuș (1). 2. (Entom.; reg.) Scripcar. – Țigan + suf. -aș.

țigănaș sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 128 / V: (reg) ~ăieș / Pl: ~i / E: țigan + ] 1-2 (Șhp) Țigan (1) (mic) Si: țigănuș (1-2), (rar) țigănel (1-2), țigănică (1-2). 3 (Ent; reg) Scripcar (Saperda carcharias). 4 (Bot; Ban; lpl) Crăițe (Tagetes patula). 5 (Reg) Numele unui pește nedefinit mai îndeaproape. 6 (Reg; art) Numele unui dans popular. corectată

ȚIGĂNÁȘ, țigănași, s. m. 1. Țigănuș. (Cu pronunțare regională) În una [din trăsuri] să suia cucoana, cuconul și arnăutul... în alta sofragiul cu talgerile, cuțitele, tacîmurile și țîgănașul clasic. RUSSO, S. 22. 2. (Entom.; regional) Plopar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țigănáș (rar) s. m., pl. țigănáși

țigănáș s. m., pl. țigănáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIGĂNÁȘ s. v. plopar, scripcar.

ȚIGĂNÁȘ s. țigănuș, (rar) țigănel.

ȚIGĂNAȘ s. țigănuș, (rar) țigănel.

Intrare: țigănaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigănaș
  • țigănașul
  • țigănașu‑
plural
  • țigănași
  • țigănașii
genitiv-dativ singular
  • țigănaș
  • țigănașului
plural
  • țigănași
  • țigănașilor
vocativ singular
  • țigănașule
  • țigănașe
plural
  • țigănașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țigănaș

etimologie:

  • Țigan + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09