țiflă³ sf vz țivlă

țiflă¹ sf [At: DR. III, 452 / V: ~lu sn, țilfă, țâfnă, țâgnă sf / Pl: ~le / E: ns cf țiclă¹, țif] 1 (Reg) Țiclău¹ (1). 2 (Reg) Loc înalt. 3 (Reg) Deal nu prea înalt, de formă conică. 4 (Reg) Ridicătură de pământ (ascuțită) în mijlocul unui șes. 5 (Reg) Movilă mică. 6 (Trs) Pantă domoală și îngustă prin pădure. 7 (Atm; reg; îf țâfnă, țâgnă) Uvulă.

țiflă² sf vz țiplă¹

țâfnă² sf vz țiflă¹ corectat(ă)

țâgnă¹ sf vz țiflă¹

țiflu sn vz țiflă¹

țilfă sf vz țiflă¹

țipă³ sf vz țiplă¹

țiplă¹ sf [At: ST. LEX. 207^v2/2 / V: (îrg) țipă, (Ban) țiflă / Pl: ~le / E: ngr τσίπλα, bg ципа] 1 Membrană subțire provenită din intestine sau din bășica animalelor, care se folosea pentru a acoperi borcanele cu conserve. 2 Membrană subțire provenită din intestinele sau din bășica animalelor care se folosea pentru a înlocui sticla la ferestrele caselor țărănești. 3 Membrană subțire provenită din intestinele sau din bășica animalelor folosită la confecționarea unor instrumente muzicale. 4 (Pex) Celofan. 5 (Dep; urmat de prepoziția „de”) Epitet pentru haine sau opinci foarte subțiri. 6 (Îs) ~ de ceapă Membrană subțire care se află între foile de ceapă. 7 (Îvr) Pojghiță. 8 (Iuz) Celuloid. 9 (Reg) Învelitoare transparentă confecționată din material sintetic și folosită la păstrarea actelor.

țivlă sf [At: H IV, 277 / V: (2) țiflă (Pl: țifle) / Pl: ? / E: pvb țivli] (Reg) 1 Nume dat câinilor de vânătoare. 2 (Îf țiflă) Femeie care vorbește subțire, cu voce ascuțită.

ȚIPLĂ, ȚÎPLĂ (pl. -le) sf. Pieliță din bășică de bou uscată ce se întrebuințează la țară în loc de geam de fereastră: (Sultănica) încai cînd rîde, sparge țiple (DLVR.) [comp. ngr. τσίπα, bg. cipa].

ȚIPLĂ, țiple, s. f. Membrană subțire provenită din pereții intestinelor sau din bășica animalelor, folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu alimente sau (rar) pentru a înlocui sticla la ferestrele caselor țărănești; p. ext. celofan. Căni și borcane pline cu șerbeturi stau la rînd, legate deasupra cu țiplă. CAMIL PETRESCU, O. II 93.

ȚIPLĂ ~e f. înv. Membrană subțire și transparentă, obținută din bășica sau intestinele unor animale, care avea diferite întrebuințări (înlocuia geamul la ferestre, servea la închiderea ermetică a borcanelor etc.). ◊ A se ține într-o ~ a se ține foarte slab. /<ngr. tsípa, bulg. cipa

țiplă f. 1. pieliță din bășica boului; 2. bășică de bou ce servă țăranilor în loc de geam. [Tr. țipă = gr. mod. TZÍPA].

țíplă f., pl. e (bg. *cipla și cipa, membrană, ngr. tsipa, alb. tsipă. Cp. cu raclă). Membrană, peliță. Beșică de boŭ întinsă și întrebuințată la învălit ceva (de ex., la astupat un borcan, ceĭa ce azĭ se face cu hîrtie numită pergament. Odinioară se întrebuința și în loc de geam). Fig. Iron. Haĭnă prea supțire: cu țipla asta de palton aĭ să degerĭ. V. film.

țiplă (desp. ți-plă) s. f., g.-d. art. țiplei; pl. țiple

țiplă (ți-plă) s. f., g.-d. art. țiplei; pl. țiple

țiplă s. f. (sil. -plă), g.-d. art. țiplei; pl. țiple

țiplă (-le), s. f. – Membrană, mai ales de vezică de bou. – Mr. tipă. Bg. cipa (Candrea; Conev 87), cf. ngr. τσίπα, alb. tsipë (Philippide, II, 738). Fonetismul nu a fost explicat.

țiflă, țifle s. f. (intl.) denunțător, informator.

ȚIPLĂ s. v. celofan.

ȚIPLĂ s. burduf. (~ la ferestre.)

țiplă s. v. CELOFAN.