țiflă¹ sf [At: DR. III, 452 / V: ~lu sn, țilfă, țâfnă, țâgnă sf / Pl: ~le / E: ns cf țiclă¹, țif] 1 (Reg) Țiclău¹ (1). 2 (Reg) Loc înalt. 3 (Reg) Deal nu prea înalt, de formă conică. 4 (Reg) Ridicătură de pământ (ascuțită) în mijlocul unui șes. 5 (Reg) Movilă mică. 6 (Trs) Pantă domoală și îngustă prin pădure. 7 (Atm; reg; îf țâfnă, țâgnă) Uvulă.