ȚAREVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat de fiul țarului desemnat a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [Acc. și: țarevici] – Din rus. țarevici, fr. tsarévitch.

țarevici sm [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~rov~ / A și: țarevici, (rar) țarevici / Pl: ~ / E: rs царевич] 1 Titlu purtat de fiul țarului desemnat a fi moștenitorul tronului. 2 Persoană care purta titlul de țarevici (1).

ȚAREVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat în trecut de fiul țarului desemnat de a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [Acc. și țarevici] – Din rus. țarevici, fr. tsarévitch.

ȚAREVICI, țarevici, s. m. Fiul cel mai mare al țarului (moștenitor al tronului).

ȚAREVICI s. m. titlu purtat de fiul țarului, moștenitor de tron. (< rus. țarevici, fr. tsarévitch)

ȚAREVICI m. ist. (în Rusia și în alte state slave; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Descendent dintr-o familie de țari; fiu de țar. /<rus. țarevici, fr. tsarévitch

țarevici m. fiul cel mai mare al Țarului, moștenitorul Coroanei în Rusia.

*țarévicĭ m. (rus. carévicĭ). Fiu cel maĭ mare al țaruluĭ și acela care-ĭ urma la tron.

țarovici sm vz țarevici

țarevici (desp. -vici) s. m., pl. țarevici

țarevici (-vici) s. m., pl. țarevici

țarevici s. m., pl. țarevici

țareviciu, -ci.