12 definiții pentru țarevici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚARÉVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat de fiul țarului desemnat a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [Acc. și: țárevici] – Din rus. țarevici, fr. tsarévitch.

țarevici sm [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~rov~ / A și: țarevici, (rar) țarevici / Pl: ~ / E: rs царевич] 1 Titlu purtat de fiul țarului desemnat a fi moștenitorul tronului. 2 Persoană care purta titlul de țarevici (1).

ȚARÉVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat în trecut de fiul țarului desemnat de a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [Acc. și țárevici] – Din rus. țarevici, fr. tsarévitch.

ȚARÉVICI, țarevici, s. m. Fiul cel mai mare al țarului (moștenitor al tronului).

ȚÁREVICI s. m. titlu purtat de fiul țarului, moștenitor de tron. (< rus. țarevici, fr. tsarévitch)

ȚARÉVICI m. ist. (în Rusia și în alte state slave; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Descendent dintr-o familie de țari; fiu de țar. /<rus. țarevici, fr. tsarévitch

țarevici m. fiul cel mai mare al Țarului, moștenitorul Coroanei în Rusia.

*țarévicĭ m. (rus. carévicĭ). Fiu cel maĭ mare al țaruluĭ și acela care-ĭ urma la tron.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țarévici (-vici) s. m., pl. țarévici

Intrare: țarevici
  • silabație: ța-re-vici info
  • pronunție: țarevici, țarevici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țarevici
  • țareviciul
  • țareviciu‑
plural
  • țarevici
  • țarevicii
genitiv-dativ singular
  • țarevici
  • țareviciului
plural
  • țarevici
  • țarevicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țarevici

  • 1. Titlu purtat de fiul țarului desemnat a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00

etimologie: