27 de definiții pentru țapină țapin sapin sapină (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚAPÍNĂ, țapine, s. f. Unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată într-o coadă de lemn, folosită la manevrarea buștenilor. [Var.: (reg.) țapín s. n.] – Et. nec.

țapi sf [At: VICIU, GL / V: țapin (A și: țapin / Pl: țapinuri sn, (reg) țabi~, țăp~ sf, țăpin, țâpin sn, țip~, țubin sn, sap~, sapin (Pl și: săpinuri), săpin (Pl: săpinuri), sabin sn, salpi~ sf / Pl: ~ne, (rar) ~ni / E: ger dal Zappin, sv capin] 1 Unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată la capătul unei cozi de lemn și întrebuințată la manevrarea buștenilor Si: (reg) ciocancă, ciocoroi, clasibocru. 2 (Prc) Partea metalică a țapinei (1). 3 (Trs; ii țapin, țâpin) Cârlig mare de fier. 4 (Reg) Pârghie. 5 (Reg) Rangă1. 6 (Reg; îf țapin) Unealtă cu care se sparge gheața la moară.

ȚAPÍNĂ, țapine, s. f. Unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată într-o coadă de lemn, întrebuințată la manevrarea buștenilor. [Var.: (reg.) țapín s. n.] – Et. nec.

ȚAPÍNĂ, țapine, s. f. Unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată într-o coadă de lemn și întrebuințată la urnirea și manevrarea buștenilor. Cei care lucrau cu securile le-au lăsat încet lîngă picior; cei care lucrau cu țapinele s-au răzimat în ele și au urmat a privi cu mirare grupul. VORNIC, P. 51. – Variante: sapínă s. f., sapín, țapín s. n.

ȚÁPINĂ ~e f. Unealtă formată dintr-o cange de oțel, fixată într-o coadă de lemn, folosită la manevrarea buștenilor. [G.-D țapinei] /<germ. Zappin

ȚAPÍN s. n. v. țapină.

țapín și sapín n., pl. e, țapínă și sapínă f., pl. e și ĭ (nsl. capin, d. germ. carintian zappin, sapă de înlăturat mărăciniĭ, care vine d. it. zappa, sapă [de unde și sîrb. capa, topor], augm. zappone [de unde sîrb. cápûn]. Toate dintr’o răd. imitativă din care vine și țăpoĭ și zăpsesc și interj. jap. Bern. 1, 121). Tîrnăcop c’un singur braț (și acela oblic ca să formeze un unghĭ obtuz cu coada), care se bagă pe supt grinzĭ și buștenĭ ca să-ĭ urneștĭ. – Țapín în Trans., sapín îm Ml., țapină în Maram. Buc. V. țiŭ, raz 1 și pîrghie.

arată toate definițiile

Intrare: țapină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țapi
  • țapina
plural
  • țapine
  • țapinele
genitiv-dativ singular
  • țapine
  • țapinei
plural
  • țapine
  • țapinelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țapin
  • țapinul
  • țapinu‑
plural
  • țapine
  • țapinele
genitiv-dativ singular
  • țapin
  • țapinului
plural
  • țapine
  • țapinelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sapin
  • sapinul
  • sapinu‑
plural
  • sapine
  • sapinele
genitiv-dativ singular
  • sapin
  • sapinului
plural
  • sapine
  • sapinelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sapi
  • sapina
plural
  • sapine
  • sapinele
genitiv-dativ singular
  • sapine
  • sapinei
plural
  • sapine
  • sapinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țapină țapin sapin sapină

  • 1. Unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată într-o coadă de lemn, folosită la manevrarea buștenilor.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cei care lucrau cu securile le-au lăsat încet lîngă picior; cei care lucrau cu țapinele s-au răzimat în ele și au urmat a privi cu mirare grupul. VORNIC, P. 51.
      surse: DLRLC

etimologie: