9 definiții pentru țărmui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui.

țărmui [At: BARONZI, L. 98 / S și: țer~ / Pzi: ~esc / E: țărm + -ui] 1 vi (Asr) A trage la țărm Si: a aborda (1), a acosta (1), (înv) a țărmuri (7). 2 vt (Rar) A mărgini.

ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. A trage, a se opri la țărm. – Țărm + suf. -ui.

ȚĂRMUÍ, țărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage la țărm, a se opri la țărm. Acolo [pe marginile mării] țărmuirăm noi. MURNU, O. 145.

A ȚĂRMUÍ ~iésc intranz. 1) rar A veni (și a se opri) la țărm; a acosta. 2) v. A ȚĂRMURI. /țărm + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țărmuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. țărmuiéște, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 să țărmuiáscă

țărmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țărmuiésc, imperf. 3 sg. țărmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. țărmuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚĂRMUÍ vb. v. aborda, acosta.

Intrare: țărmui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țărmui
  • țărmuire
  • țărmuit
  • țărmuitu‑
  • țărmuind
  • țărmuindu‑
singular plural
  • țărmuiește
  • țărmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țărmuiesc
(să)
  • țărmuiesc
  • țărmuiam
  • țărmuii
  • țărmuisem
a II-a (tu)
  • țărmuiești
(să)
  • țărmuiești
  • țărmuiai
  • țărmuiși
  • țărmuiseși
a III-a (el, ea)
  • țărmuiește
(să)
  • țărmuiască
  • țărmuia
  • țărmui
  • țărmuise
plural I (noi)
  • țărmuim
(să)
  • țărmuim
  • țărmuiam
  • țărmuirăm
  • țărmuiserăm
  • țărmuisem
a II-a (voi)
  • țărmuiți
(să)
  • țărmuiți
  • țărmuiați
  • țărmuirăți
  • țărmuiserăți
  • țărmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țărmuiesc
(să)
  • țărmuiască
  • țărmuiau
  • țărmui
  • țărmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țărmui

etimologie:

  • Țărm + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09