5 definiții pentru țărcădău țârcădău țercădău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țărcădău sn [At: STOIAN, PĂST. 49 / V: țer~, țâr~ (Pl: ~daie) / Pl: ~daie / E: țarc cf țărcălău2] (Reg) 1 Țarc (1) pentru înțărcat mieii. 2 Țarc (1) unde sunt închise oile sterpe. 3 Deschizătură prin care ies oile la muls. 4 (Îf țercădău) Colibă unde stau ciobanii. 5 (Pan) Cușcă (1). 6 (Îf țârcădău) Corlată care se pune deasupra loitrelor pentru căratul păioaselor Si: (reg) țărcălău (4).

țărcădắŭ n., pl. ăĭe (ung. Cp. cu țarc). Munt. est. Țarc de înțărcat mĭeiĭ (GrS. 6, 49 și 53).

țârcădău sn vz țărcădău

țercădău sn vz țărcădău


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țărcădău, țărcădáie, s.n. (reg.) 1. țarc pentru mieii de înțărcat. 2. colibă de ciobani. 3. cușcă.

Intrare: țărcădău
țărcădău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcădău
  • țărcădăul
  • țărcădău‑
plural
  • țărcădaie
  • țărcădaiele
genitiv-dativ singular
  • țărcădău
  • țărcădăului
plural
  • țărcădaie
  • țărcădaielor
vocativ singular
plural
țârcădău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țercădău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)