țărcădău sn [At: STOIAN, PĂST. 49 / V: țer~, țâr~ (Pl: ~daie) / Pl: ~daie / E: țarc cf țărcălău²] (Reg) 1 Țarc (1) pentru înțărcat mieii. 2 Țarc (1) unde sunt închise oile sterpe. 3 Deschizătură prin care ies oile la muls. 4 (Îf țercădău) Colibă unde stau ciobanii. 5 (Pan) Cușcă (1). 6 (Îf țârcădău) Corlată care se pune deasupra loitrelor pentru căratul păioaselor Si: (reg) țărcălău (4).