10 definiții pentru țărănime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂRĂNÍME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. – Țăran + suf. -ime.

ȚĂRĂNÍME s. f. Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor; totalitatea țăranilor, mulțime de țărani. – Țăran + suf. -ime.

țărănime sfst [At: M. COSTIN, O. 82 / E: țăran + -ime] 1 Totalitatea țăranilor (7) Si: (rar) opincărime, (înv) țărănie (1). 2 Mulțime de țărani Si: (rar) opincărime, (înv) țărănie (2).

ȚĂRĂNÍME s. f. Totalitatea țăranilor. Principalul aliat al proletariatului este țărănimea. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766. ◊ Țărămime muncitoare v. muncitor. Țărănime mijlocașă v. mijlocaș.

ȚĂRĂNÍME f. (colectiv de la țăran) 1) Clasă socială alcătuită din populația sătească care se ocupă cu producția agricolă. 2) Totalitate a țăranilor. Întreaga ~. 3) Mulțime de țărani. /țăran + suf. ~ime

țărănime f. cei dela țară, clasa țărănească: țărănimea e talpa țării.

țărăníme f. Clasa țăranilor: țărănimea românească e, în general, liniștită, harnică și războĭnică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țărăníme (țărani) s. f., g.-d. art. țărănímii

țărăníme s. f., g.-d. art. țărănímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚĂRĂNÍME s. (înv.) mojicime, țărănie, (fig.) opincă. (Întreaga ~.)

ȚĂRĂNIME s. (înv.) mojicime, țărănie, (fig. ) opincă. (Întreaga ~.)

Intrare: țărănime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărănime
  • țărănimea
plural
genitiv-dativ singular
  • țărănimi
  • țărănimii
plural
vocativ singular
plural

țărănime

etimologie:

  • Țăran + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09