2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂRLÂITÓR, -OÁRE, țârlâitori, -oare, adj. (Rar) Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.

țârlâitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, T. 411 / P: ~lâ-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: țârlâi2 + -or] 1 (D. instrumente muzicale) Care produce sunete monotone și puțin armonioase. 2 (D. instrumentiști) Care cântă țârlâind (2).

ȚÂRLÂITÓR, -OÁRE, țârlâitori, -oare, adj. Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.

ȚÎRLÎITÓR, -OÁRE, țîrlîitori, -oare, adj. Care țîrlîie. ♦ (Substantivat, f.) Termen depreciativ pentru un instrument muzical stricat, hodorogit, dezacordat. Da du-te... cu țîrlîitoarea asta. ALECSANDRI, T. I 124.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țârlâitoáre (rar) (-lâ-i-) s. f., g.-d. art. țârlâitórii; pl. țârlâitóri

țârlâitoáre s. f. (sil. -lâ-i-), g.-d. art. țârlâitórii; pl. țârlâitóri

țârlâitór (rar) (-lâ-i-) adj. m., pl. țârlâitóri; f. sg. și pl. țârlâitoáre

țârlâitór adj. m. (sil. -lâ-i-), pl. țârlâitóri; f. sg. și pl. țârlâitoáre

Intrare: țârlâitoare
țârlâitoare substantiv feminin
  • silabație: -lâ-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârlâitoare
  • țârlâitoarea
plural
  • țârlâitori
  • țârlâitorile
genitiv-dativ singular
  • țârlâitori
  • țârlâitorii
plural
  • țârlâitori
  • țârlâitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: țârlâitor
țârlâitor adjectiv
  • silabație: țâr-lâ-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârlâitor
  • țârlâitorul
  • țârlâitoru‑
  • țârlâitoare
  • țârlâitoarea
plural
  • țârlâitori
  • țârlâitorii
  • țârlâitoare
  • țârlâitoarele
genitiv-dativ singular
  • țârlâitor
  • țârlâitorului
  • țârlâitoare
  • țârlâitoarei
plural
  • țârlâitori
  • țârlâitorilor
  • țârlâitoare
  • țârlâitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țârlâitor țârlâitoare

etimologie:

  • Țârlâi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09