6 definiții pentru țârlâitoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚÂRLÂITOR, -OARE, țârlâitori, -oare, adj. (Rar) Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.
țârlâitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, T. 411 / P: ~lâ-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: țârlâi2 + -or] 1 (D. instrumente muzicale) Care produce sunete monotone și puțin armonioase. 2 (D. instrumentiști) Care cântă țârlâind (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÂRLÂITOR, -OARE, țârlâitori, -oare, adj. Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țârlâitoare (rar) (desp. -lâ-i-) s. f., g.-d. art. țărlâitorii; pl. țârlâitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țârlâitoare (rar) (-lâ-i-) s. f., g.-d. art. țârlâitorii; pl. țârlâitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țârlâitoare s. f. (sil. -lâ-i-), g.-d. art. țârlâitorii; pl. țârlâitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -lâ-i-
| substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||