6 definiții pentru țârlâitoare
Explicative DEX
ȚÂRLÂITOR, -OARE, țârlâitori, -oare, adj. (Rar) Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.
ȚÎRLÎITOR I. adj. verb. ȚÎRLÎI. Care țîrlîe. II. ȚÎRLÎITOARE sf. iron. Instrument de muzică (care țîrlîe): du-te pîrlii, șonțule, cu ~ asta! (ALECS.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ȚÂRLÂITOR, -OARE, țârlâitori, -oare, adj. Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Ortografice DOOM
țârlâitoare (rar) (desp. -lâ-i-) s. f., g.-d. art. țărlâitorii; pl. țârlâitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țârlâitoare (rar) (-lâ-i-) s. f., g.-d. art. țârlâitorii; pl. țârlâitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țârlâitoare s. f. (sil. -lâ-i-), g.-d. art. țârlâitorii; pl. țârlâitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: țârlâitoare
țârlâitoare substantiv feminin
- silabație: țâr-lâ-i-
| substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||