7 definiții pentru țârlâitoare

Explicative DEX

ȚÂRLÂITOR, -OARE, țârlâitori, -oare, adj. (Rar) Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.

țârlâitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, T. 411 / P: ~lâ-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: țârlâi2 + -or] 1 (D. instrumente muzicale) Care produce sunete monotone și puțin armonioase. 2 (D. instrumentiști) Care cântă țârlâind (2).

ȚÎRLÎITOR I. adj. verb. ȚÎRLÎI. Care țîrlîe. II. ȚÎRLÎITOARE sf. iron. Instrument de muzică (care țîrlîe): du-te pîrlii, șonțule, cu ~ asta! (ALECS.).

ȚÂRLÂITOR, -OARE, țârlâitori, -oare, adj. Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.

Ortografice DOOM

țârlâitoare (rar) (desp. -lâ-i-) s. f., g.-d. art. țărlâitorii; pl. țârlâitori

țârlâitoare (rar) (-lâ-i-) s. f., g.-d. art. țârlâitorii; pl. țârlâitori

țârlâitoare s. f. (sil. -lâ-i-), g.-d. art. țârlâitorii; pl. țârlâitori

Intrare: țârlâitoare
țârlâitoare substantiv feminin
  • silabație: -lâ-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârlâitoare
  • țârlâitoarea
plural
  • țârlâitori
  • țârlâitorile
genitiv-dativ singular
  • țârlâitori
  • țârlâitorii
plural
  • țârlâitori
  • țârlâitorilor
vocativ singular
plural