2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂRLÂÍT, țârlâituri, s. n. Acțiunea de a țârlâi și rezultatul ei. [Var.: țurluít s. n.] – V. țârlâi.

ȚÂRLÂÍT, țârlâituri, s. n. Acțiunea de a țârlâi și rezultatul ei. [Var.: țurluít s. n.] – V. țârlâi.

țârlâit sn [At: VLAHUȚĂ, N. 111 / V: țurluit / Pl: ~uri / E: țârlâi2] 1-2 Țârlâitură (1-2).

ȚÂRLÂÍT ~uri n. 1) v. a ȚÂRLÂI. 2) Sunet caracteristic produs de un obiect sau de o ființă care țârlâie. /v. a țârlâi

ȚÂRLĂÍ vb. IV v. țârlâi.

ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV. Intranz. (Rar; despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

ȚURLUÍT s. n. v. țârlâit.

țârlâi2 vi [At: ALECSANDRI, T. 141 / V: ~lăi, țurlui / Pzi: 3 țârlâie / E: fo] 1 (D. instrumente muzicale) A produce sunete monotone și puțin armonioase. 2 (D. instrumentiști) A cânta făcând ca instrumentele să țârlâie (1) Si: (fam) a scârțâi. 3 (D. păsări) A scoate sunete prelungi (și ascuțite). 4 (Mun; îe) A-i ~ (cuiva) urechea A-i țiui (cuiva) urechea.

țârlâi1 i [At: ALR II, 6 202/414 / V: țurlui / E: fo] Cuvânt care imită sunetul ciocârliei.

ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

ȚÎRLÎÍ, țî́rlîi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A produce sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cînta în acest fel. Doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țirlîie într-un colț, oltenește. CARAGIALE, O. I 331. A doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141. (În forma țîrlăi) Și se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie; Sprinten țîrlăie tilinca Și-i atîta veselie. GOGA, P. 91. – Variante: țîrlăí, țurluí vb. IV.

ȚÎRLÎÍT, țîrlîituri, s. n. Faptul de a țîrlîi și rezultatul lui. (Atestat în forma țurluit) În apropiere, un cîne nervos... însoțește c-un urlet prelung și sfîșietor țurluitul flașnetei. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: țurluít s. n.

A ȚÂRLÂÍ țârlâi intranz. pop. (despre instrumente muzicale sau despre interpreți) A produce sunete ascuțite și neplăcute. /Onomat.

țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele].

arată toate definițiile

Intrare: țârlâit
țârlâit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârlâit
  • țârlâitul
  • țârlâitu‑
plural
  • țârlâituri
  • țârlâiturile
genitiv-dativ singular
  • țârlâit
  • țârlâitului
plural
  • țârlâituri
  • țârlâiturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurluit
  • țurluitul
  • țurluitu‑
plural
  • țurluituri
  • țurluiturile
genitiv-dativ singular
  • țurluit
  • țurluitului
plural
  • țurluituri
  • țurluiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: țârlâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârlâi
  • țârlâire
  • țârlâit
  • țârlâitu‑
  • țârlâind
  • țârlâindu‑
singular plural
  • țârlâie
  • țârlâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârlâi
(să)
  • țârlâi
  • țârlâiam
  • țârlâii
  • țârlâisem
a II-a (tu)
  • țârlâi
(să)
  • țârlâi
  • țârlâiai
  • țârlâiși
  • țârlâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârlâie
(să)
  • țârlâie
  • țârlâia
  • țârlâi
  • țârlâise
plural I (noi)
  • țârlâim
(să)
  • țârlâim
  • țârlâiam
  • țârlâirăm
  • țârlâiserăm
  • țârlâisem
a II-a (voi)
  • țârlâiți
(să)
  • țârlâiți
  • țârlâiați
  • țârlâirăți
  • țârlâiserăți
  • țârlâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârlâie
(să)
  • țârlâie
  • țârlâiau
  • țârlâi
  • țârlâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârlăi
  • țârlăire
  • țârlăit
  • țârlăitu‑
  • țârlăind
  • țârlăindu‑
singular plural
  • țârlăie
  • țârlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârlăi
(să)
  • țârlăi
  • țârlăiam
  • țârlăii
  • țârlăisem
a II-a (tu)
  • țârlăi
(să)
  • țârlăi
  • țârlăiai
  • țârlăiși
  • țârlăiseși
a III-a (el, ea)
  • țârlăie
(să)
  • țârlăie
  • țârlăia
  • țârlăi
  • țârlăise
plural I (noi)
  • țârlăim
(să)
  • țârlăim
  • țârlăiam
  • țârlăirăm
  • țârlăiserăm
  • țârlăisem
a II-a (voi)
  • țârlăiți
(să)
  • țârlăiți
  • țârlăiați
  • țârlăirăți
  • țârlăiserăți
  • țârlăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârlăie
(să)
  • țârlăie
  • țârlăiau
  • țârlăi
  • țârlăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țurlui
  • țurluire
  • țurluit
  • țurluitu‑
  • țurluind
  • țurluindu‑
singular plural
  • țurluie
  • țurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țurlui
(să)
  • țurlui
  • țurluiam
  • țurluii
  • țurluisem
a II-a (tu)
  • țurlui
(să)
  • țurlui
  • țurluiai
  • țurluiși
  • țurluiseși
a III-a (el, ea)
  • țurluie
(să)
  • țurluie
  • țurluia
  • țurlui
  • țurluise
plural I (noi)
  • țurluim
(să)
  • țurluim
  • țurluiam
  • țurluirăm
  • țurluiserăm
  • țurluisem
a II-a (voi)
  • țurluiți
(să)
  • țurluiți
  • țurluiați
  • țurluirăți
  • țurluiserăți
  • țurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • țurluie
(să)
  • țurluie
  • țurluiau
  • țurlui
  • țurluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țârlâit țurluit

  • 1. Acțiunea de a țârlâi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În apropiere, un cîne nervos... însoțește c-un urlet prelung și sfîșietor țurluitul flașnetei. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi țârlâi
    surse: DEX '98 DEX '09

țârlâi țârlăi țurlui

  • 1. rar (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țîrlîie într-un colț, oltenește. CARAGIALE, O. I 331.
      surse: DLRLC
    • A doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141.
      surse: DLRLC
    • Și se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie; Sprinten țîrlăie tilinca Și-i atîta veselie. GOGA, P. 91.
      surse: DLRLC

etimologie: