opțiuni

12 definiții pentru țârfă țâfă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țârfă sf [At: KLEIN D. 442 / V: țir~, țâfră, țâfă, țifă / Pl: ~fe / E: nct] (Reg) 1 Nisip. 2 Țărână (2). 3 Nisip amestecat cu apă folosit în zidărie Si: tencuială. 4 Tencuială făcută din lut amestecat cu paie pentru lipitul pereților, al vetrei etc.

țâfă2 sf vz țârfă

țâfră sf vz țârfă

țifă2 sf vz țârfă

țirfă sf vz țârfă

ȚÎ́FĂ s. f. v. țîrfă.

ȚÎ́RFĂ s. f. (Regional) 1. (Și în forma țîfă) Țărînă. Găinele umblă grămadă pe ogor, de cu dimineață «se spală în țîfă» ori se suie în pătul și se ciugulesc. PAMFILE, VĂZD. 100. 2. Un fel de tencuială făcută din lut amestecat cu paie, pentru lipitul pereților. – Variantă: (1) țî́fă s. f.

ȚẤFĂ s. f. v. țârfă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țấrfă (reg.) s. f., g.-d. art. țấrfei

țârfă s. f., g.-d. art. țârfei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țấrfă, țấrfe, s.f. (reg.) 1. nisip; țărână. 2. tencuială.

țấrfă, țârfe, s.f. – (reg.) Țărână, nisip. – Et. nec. (MDA).

Intrare: țârfă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârfă
  • țârfa
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țârfe
  • țârfei
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâfă
  • țâfa
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țâfe
  • țâfei
plural — —
vocativ singular —
plural —

țârfă țâfă regional

  • exemple
    • Găinele umblă grămadă pe ogor, de cu dimineață «se spală în țîfă» ori se suie în pătul și se ciugulesc. PAMFILE, VĂZD. 100.
      surse: DLRLC
    • comentariu Varianta țâfă este valabilă numai pentru acest sens.
      surse: DLRLC
  • 2. Un fel de tencuială făcută din lut amestecat cu paie, pentru lipitul pereților.
    surse: DLRLC

etimologie: