10 definiții pentru țârâială țârcâială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂRÂIÁLĂ, țârâieli, s. f. Faptul de a țârâi2; (concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-. – Var.: țârcâiálă s. f.] – Țârâí2 + suf. -eală.

țârâia sf [At: POLIZU / V: ~răi~, ~rui~ / Pl: ~ieli / E: țârăi1 + -eală] 1-9 Țârâire (1-9). 10 Zgomot produs de căderea unei ploi ușoare și de scurtă durată Si: țârâitură (1). 11 (Îlav) Cu țâruială Puțin câte puțin, într-un interval mai îndelungat de timp.

ȚÂRÂIÁLĂ, țârâieli, s. f. Faptul de a țârâi2; (concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-.Var.: țârcâiálă s. f.] – Țârâi2 + suf. -eală.

ȚÂRCÂIÁLĂ s. f. v. țârâială.

ȚÂRCÂIÁLĂ s. f. v. țârâială.

țârăia sf vz țârâială

țâruia sf vz țârâială

ȚÎRÎIÁLĂ s. f. Faptul de a țîrîi1; ploaie ușoară și de scurtă durată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țârâiálă s. f., g.-d. art. țârâiélii; pl. țârâiéli

țârâiálă s. f., g.-d. art. țârâiélii; pl. țârâiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂRÂIÁLĂ s. v. burniță.

Intrare: țârâială
țârâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâia
  • țârâiala
plural
  • țârâieli
  • țârâielile
genitiv-dativ singular
  • țârâieli
  • țârâielii
plural
  • țârâieli
  • țârâielilor
vocativ singular
plural
țârcâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârcâia
  • țârcâiala
plural
  • țârcâieli
  • țârcâielile
genitiv-dativ singular
  • țârcâieli
  • țârcâielii
plural
  • țârcâieli
  • țârcâielilor
vocativ singular
plural

țârâială țârcâială

etimologie: