2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâmpor sn [At: PETROVICI, P. 240/8 / V: țim~, ~pur, simpur / Pl: ? / E: scr sumpor, mg szompor] 1 (Chm; îrg) Sulf. 2 (Ban; Trs; șîs piatră de ~) Preparat din sulf cu care se omoară albinele din stup pentru a se recolta mierea.

țâmpori vt [At: LEXIC REG. II, 42 / Pzi: țâmpor / E: țâmpor] (Ban) 1-2 A afuma cu sulf butoiul (de vin).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țâmporí, țâmpor, vb. IV (reg.) a afuma cu sulf butoiul.

Intrare: țâmpor
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmpor
  • țâmporul
  • țâmporu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țâmpor
  • țâmporului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țâmpori
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâmpori
  • țâmporire
  • țâmporit
  • țâmporitu‑
  • țâmporind
  • țâmporindu‑
singular plural
  • țâmporă
  • țâmporiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâmpor
(să)
  • țâmpor
  • țâmpoream
  • țâmporii
  • țâmporisem
a II-a (tu)
  • țâmpori
(să)
  • țâmpori
  • țâmporeai
  • țâmporiși
  • țâmporiseși
a III-a (el, ea)
  • țâmporă
(să)
  • țâmpore
  • țâmporea
  • țâmpori
  • țâmporise
plural I (noi)
  • țâmporim
(să)
  • țâmporim
  • țâmpoream
  • țâmporirăm
  • țâmporiserăm
  • țâmporisem
a II-a (voi)
  • țâmporiți
(să)
  • țâmporiți
  • țâmporeați
  • țâmporirăți
  • țâmporiserăți
  • țâmporiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâmporă
(să)
  • țâmpore
  • țâmporeau
  • țâmpori
  • țâmporiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țâmpor

etimologie: