11 definiții pentru țâmp


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâmp sm [At: ANTROP. 33/24 / V: ~mb smn, (îvr) țimp sm, țomb, țop sn / Pl: ~i sm, ~uri, ~e sn / E: mg comb] 1 (Îrg) Coapsă la om. 2 (Ban; Trs) Coapsă (mai ales la picioarele de dinapoi) la animale Si: (reg) arm (1). 3 (Ban; Trs) Fiecare dintre cele două părți cărnoase din regiunea posterioară a corpului la animale Si: (reg) bucă (2). 4 (Ban) Bucată mare de carne Si: ciozvârtă (5). 5 (Reg) Picior de pasăre tăiat pentru consum Si: (reg) copan1 (3), (reg) cotoi1 (1), (reg) țubac.

ȚÂMP, țâmpuri, s. n. (Reg.) Coapsă de animal; copan. – Magh. comb.

țomb sn vz țâmp[1] corectată

  1. În original tipărit: vz țâmb, care te trimite la cuv. țâmp LauraGellner

ȚÎMP, țîmpuri, s. n. (Regional) Pulpă, coapsă de animal (mai ales de pasăre); copan.

țîmp n., pl. urĭ (ung. comb). Ban. But, cĭozvîrtă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țâmp, țâmpuri, s.n. (reg.) 1. șold, coapsă. 2. copac, țubac.

Intrare: țâmp
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmp
  • țâmpul
  • țâmpu‑
plural
  • țâmpuri
  • țâmpurile
genitiv-dativ singular
  • țâmp
  • țâmpului
plural
  • țâmpuri
  • țâmpurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țâmp

etimologie: