11 definiții pentru șuiță

ȘÚIȚĂ, șuițe, s. f. (Reg.) Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus). [Pr.: șu-i-] – Et. nec.

ȘÚIȚĂ, șuițe, s. f. (Reg.) Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus). [Pr.: șu-i-] – Et. nec.

ȘUÍȚĂ, șuițe, s. f. Mamifer rozător (Citellus citellus); popîndău. Cățeii-pămîntului – de le zice și șuițecari scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare. ODOBESCU, S. III 185. Șuițele sînt animale mici, din familia șoarecului... Pe cîmp sînt în pămînt găuri făcute de aceste animale. ȘEZ. XIII 47.

șúiță (reg.) (șu-i-) s. f., g.-d. art. șúiței; pl. șúițe

șúiță s. f. (sil. șu-i-), g.-d. art. șúiței; pl. șúițe

șuíță (șúiță), șuíțe (șúițe), s.f. (reg.) 1. numele a două mamifere rozătoare, care locuiesc în găuri făcute în pământ; cățeii pământului, animale mici din familia șoarecelui și nevăstuicii; orbeți. 2. veveriță.

șúiță f., pl. e (cp. cu vsl. šuica, stînga, nsl. šujca, curmeziș). Vest. Un fel de popondoc maĭ mare (spermóphilus citillus).

șuiț n. Zool. cățelu-pământului: șuițele scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare OD. [Onomatopee după lătratul său ascuțit (cf. șuiet)].

popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ [!] să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: șuiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șuiță șuița
plural șuițe șuițele
genitiv-dativ singular șuițe șuiței
plural șuițe șuițelor
vocativ singular
plural