11 definiții pentru șuiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÚIȚĂ, șuițe, s. f. (Reg.) Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus). [Pr.: șu-i-] – Et. nec.

ȘÚIȚĂ, șuițe, s. f. (Reg.) Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus). [Pr.: șu-i-] – Et. nec.

șuiță sf [At: CIHAC II, 395 / P: șu-i~ / V: (reg) șu (A și: ~iț) sm / A și: șui~ / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) 1 Mamifer rozător de culoare cenușie-gălbuie, cu corpul subțire și cu coada scurtă (Spermophilus citellus). 2 (Zlg) Orbeț (Spalax microphthalus). 3 (Zlg) Veveriță (Sciurus vulgaris).

ȘUÍȚĂ, șuițe, s. f. Mamifer rozător (Citellus citellus); popîndău. Cățeii-pămîntului – de le zice și șuițecari scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare. ODOBESCU, S. III 185. Șuițele sînt animale mici, din familia șoarecului... Pe cîmp sînt în pămînt găuri făcute de aceste animale. ȘEZ. XIII 47.

șúiță f., pl. e (cp. cu vsl. šuica, stînga, nsl. šujca, curmeziș). Vest. Un fel de popondoc maĭ mare (spermóphilus citillus).

șuiț n. Zool. cățelu-pământului: șuițele scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare OD. [Onomatopee după lătratul său ascuțit (cf. șuiet)].

popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șúiță (reg.) (șu-i-) s. f., g.-d. art. șúiței; pl. șúițe

șúiță s. f. (sil. șu-i-), g.-d. art. șúiței; pl. șúițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuíță (șúiță), șuíțe (șúițe), s.f. (reg.) 1. numele a două mamifere rozătoare, care locuiesc în găuri făcute în pământ; cățeii pământului, animale mici din familia șoarecelui și nevăstuicii; orbeți. 2. veveriță.

Intrare: șuiță
  • silabație: șu-i-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuiță
  • șuița
plural
  • șuițe
  • șuițele
genitiv-dativ singular
  • șuițe
  • șuiței
plural
  • șuițe
  • șuițelor
vocativ singular
plural

șuiță

  • 1. regional Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: orbete (zool.) popândău attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cățeii-pămîntului – de le zice și șuițe – cari scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare. ODOBESCU, S. III 185.
      surse: DLRLC
    • Șuițele sînt animale mici, din familia șoarecului... Pe cîmp sînt în pămînt găuri făcute de aceste animale. ȘEZ. XIII 47.
      surse: DLRLC

etimologie: