șugău s [At: TDRG / Pl: ? / E: mg sύgó, sugó] 1-2 (Trs; Mar) Șuvoi (1-2). 3 (Trs) Porțiune în matca unui râu unde apa este puțin adâncă și curge repede.

șugăŭ m. (cp. cu ung. sió, pîrăŭ). Trans. P. P. Pîrăŭ. V. șivoĭ.

șugău s.n. (reg.) 1. șuvoi (de apă); râu. 2. porțiune în matca unui râu unde apa este repede și puțin adâncă. 3. cascadă.

șugắu¹, s.m. v. șagău („tăietor de sare”).

șugắu², s.n. (reg.) Pârâu; apă curgătoare peste care poți trece cu piciorul; vâlcea, vale: „Pe margine de șugău / Paște drag murguțu meu” (D. Pop, 1970: 141). ■ (top.) Șugău, vale în hotarul Sighetului; Șugău, pârâu ce izvorăște de sub vârful Piatra Neagră (1.057 m), are o lungime de 10 km și se varsă în Iza, la nord de Vadul Izei; Șugău, localitate rurală, limitrofă orașului Sighet, în prezent cartier al acestui oraș. (Trans., Maram.). – Din magh. sugó (MDA).

șugău¹, s.m. – v. șagău („tăietor de sare”).

șugău², s.n. – (reg.) Pârâu; apă curgătoare peste care poți trece cu piciorul; vâlcea, vale (ALRRM, 1973: 676): „Pe margine de șugău / Paște drag murguțu meu” (D. Pop, 1970: 141). ♦ (top.) Șugău, vale în hotarul Sighetului (Țiplea, 1906); pârâu ce izvorăște de sub vârful Piatra Neagră (1.057 m), are o lungime de 10 km și un bazin de 55 km (Ujvari, 1972: 231) și se varsă în Iza, la nord de loc. Vadu Izei; Șugău, localitate rurală, limitrofă orașului Sighet, în prezent cartier al acestui oraș. „Să te bată-atâta rău / Câtă frundză pă Șugău” (Țiplea, 1906: 482). (Trans., Maram.). – Din magh. sugó (Țiplea, MDA).

șugău¹, -ăi, s.m. – Termen peiorativ pentru maghiarii din Maramureșul istoric: „Deoarece tăietorii de sare din Ocna Șugatag și Coștiui sunt unguri colonizați, pentru maramureșeni, mai mult ironic, toți ungurii sunt șugăi” (A. Radu 1941: 114). – Din magh. sovagó > rom. șagău, șogău „lucrător în mina de sare”.

șugău², s.n. – Pârâu; apă curgătoare peste care poți trece cu piciorul; vâlcea, vale (ALR 1973: 676): „Pe margine de șugău / Paște drag murguțu meu” (D. Pop 1970: 141). Șugău, vale în hotarul Sighetului (Țiplea 1906). Șugău, localitate rurală, limitrofă orașului Sighet, în prezent cartier al acestui oraș. „Să te bată-atâta rău / Câtă frundză pă Șugău” (Țiplea 1906: 482). – Din magh. sugó (Țiplea).