șugắu², s.n. (reg.) Pârâu; apă curgătoare peste care poți trece cu piciorul; vâlcea, vale: „Pe margine de șugău / Paște drag murguțu meu” (D. Pop, 1970: 141). ■ (top.) Șugău, vale în hotarul Sighetului; Șugău, pârâu ce izvorăște de sub vârful Piatra Neagră (1.057 m), are o lungime de 10 km și se varsă în Iza, la nord de Vadul Izei; Șugău, localitate rurală, limitrofă orașului Sighet, în prezent cartier al acestui oraș. (Trans., Maram.). – Din magh. sugó (MDA).