6 definiții pentru șucar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUCÁR, -Ă, șucari, -e, adj., s. n., s. m. (Arg.) 1. Adj. (Despre oameni) Frumos, bine. 2. S. n. (In forma șucăr) Gălăgie, scandal; supărare. 3. S. m. (în forma șucăr) Hoț. [Var.: șúcăr s. n., s. m.] – Din țig. șukar (pentru sensul 3, cf. și germ. Schacher).

șucar, ~ă [At: BL II, 113 / V: (arg) -căr smn, a, șuhar, șuhăr, zuhăr smn / Pl: ~i, ~e / E: rrm šukar, (7) cf și ger Schacher] (Arg) 1 a Frumos (1). 2 a Bun1 (1). 3 a (Îf șucăr) Elegant (1). 4 sn Gălăgie (1). 5 sn Scandal. 6 sn Supărare. 7 sm (Îf șucăr) Hoț (1).

ȘUCÁR, -Ă, șucari, -e, adj., subst. (Arg.) 1. Adj. (Despre oameni) Frumos, bine. 2. S. n. (În forma șucăr) Gălăgie, scandal; supărare. 3. S. m. (În forma șucăr) Hoț. [Var.: șúcăr s. n., s. m.] – Din țig. șukar. – Pentru sensul 3., cf. și germ. Schacher.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șucár adj. m., pl. șucári; f. sg. șucáră, pl. șucáre


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șucár (-ră), adj. – (Arg.) Drăguț, prețios, frumușel. Țig. šukar (Graur 188; Juilland 174-6; cf. Wlislocki 121), cf. sp. juncal (Claveria 224 și Bol. R. Acad. Esp., XXXIII, 92). Legătura cu șugar (Cihac, II, 528) este improbabilă. Cf. șucări.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șucar, -ă, șucari, -e adj. (d. oameni) frumos

Intrare: șucar
șucar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șucar
  • șucarul
  • șucaru‑
  • șuca
  • șucara
plural
  • șucari
  • șucarii
  • șucare
  • șucarele
genitiv-dativ singular
  • șucar
  • șucarului
  • șucare
  • șucarei
plural
  • șucari
  • șucarilor
  • șucare
  • șucarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șucar

etimologie: