2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUBREZÍRE, șubreziri, s. f. Faptul de a (se) șubrezi.V. șubrezi.

ȘUBREZÍRE, șubreziri, s. f. Faptul de a (se) șubrezi.V. șubrezi.

șubrezire sf [At: DM / Pl: ~ri / E: șubrezi] 1 Pierdere a vigorii Si: slăbire. 2 Pierdere a rezistenței la eforturi Si: slăbire. 3 Pierdere a sănătății. 4 Pierdere a trăiniciei obiectelor, construcțiilor etc.

ȘUBREZÍRE, șubreziri, s. f. Faptul de a se șubrezi.

ȘUBREZÍ, șubrezesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușescă. – Din șubred.

șubrezi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~zesc / E: șubred] 1-2 vtr A face să-și piardă (sau a-și pierde) vigoarea Si: a slăbi, (reg) a (se) șubrăvi (1-2). 3-4 vtr A face să devină (sau a deveni) nerezistent la eforturi Si: a slăbi, (reg) a (se) șubrăvi (3-4). 6 vtr A face să-și piardă (sau a-și pierde) sănătatea Si: (reg) a (se) șubrăvi (5-6). 8 vtr (C. i. obiecte, construcții etc.) A face să-și piardă (sau a-și pierde) soliditatea Si: (reg) a (se) șubrăvi (7-8). 9-10 vtr (Pex; c. obiecte, construcții etc.) A face (sau a fi gata) să se prăbușească Si: (reg) a (se) șubrăvi (9-10). 11 vt (Pex; fig) A face să devină nesigur.

ȘUBREZÍ, șubrezesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușească. – Din șubred.

ȘUBREZÍ, șubrezesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre ființe) A-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea, a deveni șubred; a slăbi. 2. (Despre construcții sau obiecte) A-și pierde soliditatea, trăinicia; a fi gata să cadă, să se prăbușească. ◊ Tranz. Fig. Cele șase mari războaie purtate de Rusia împotriva turcilor în secolele XVIII-XIX au șubrezit treptat stăpînirea otomană de la nordul Dunării. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 86. Sentimentele umanitare ale poetului, ura față de exploatatori, dragostea pentru patrie șubrezesc pînă la totală surpare concepția acelora care țineau să prezinte pe Eminescu drept un pesimist fără leac. BENIUC, P. 29.

A SE ȘUBREZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre construcții) A deveni șubred. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde sănătatea și vigoarea; a se hodorogi. /Din șubred

A ȘUBREZÍ ~ésc tranz. rar A face să se șubrezească. /Din șubred

șubrezésc v. tr. Fac șubred: boala îl șubrezise.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șubrezíre (șu-bre-) s. f., g.-d. art. șubrezírii; pl. șubrezíri

șubrezíre s. f. (sil. -bre-), g.-d. art. șubrezírii; pl. șubrezíri

șubrezí (a ~) (șu-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șubrezésc, imperf. 3 sg. șubrezeá; conj. prez. 3 să șubrezeáscă

șubrezí vb., (sil. -bre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șubrezésc, imperf. 3 sg. șubreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. șubrezeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUBREZÍRE s. 1. slăbire. (~ construcției.) 2. debilitare. (~ unui copil.)

ȘUBREZIRE s. 1. slăbire. (~ construcției.) 2. debilitare. (~ unui copil.)

ȘUBREZI vb. a (se) debilita, a (se) slăbănogi, a slăbi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)

Intrare: șubrezire
șubrezire substantiv feminin
  • silabație: șu-bre- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șubrezire
  • șubrezirea
plural
  • șubreziri
  • șubrezirile
genitiv-dativ singular
  • șubreziri
  • șubrezirii
plural
  • șubreziri
  • șubrezirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șubrezi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șubrezi
  • șubrezire
  • șubrezit
  • șubrezitu‑
  • șubrezind
  • șubrezindu‑
singular plural
  • șubrezește
  • șubreziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șubrezesc
(să)
  • șubrezesc
  • șubrezeam
  • șubrezii
  • șubrezisem
a II-a (tu)
  • șubrezești
(să)
  • șubrezești
  • șubrezeai
  • șubreziși
  • șubreziseși
a III-a (el, ea)
  • șubrezește
(să)
  • șubrezească
  • șubrezea
  • șubrezi
  • șubrezise
plural I (noi)
  • șubrezim
(să)
  • șubrezim
  • șubrezeam
  • șubrezirăm
  • șubreziserăm
  • șubrezisem
a II-a (voi)
  • șubreziți
(să)
  • șubreziți
  • șubrezeați
  • șubrezirăți
  • șubreziserăți
  • șubreziseți
a III-a (ei, ele)
  • șubrezesc
(să)
  • șubrezească
  • șubrezeau
  • șubrezi
  • șubreziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șubrezire

etimologie:

  • vezi șubrezi
    surse: DEX '09 DEX '98

șubrezi

  • 1. reflexiv (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: debilita slăbi
    • 1.1. (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • figurat Cele șase mari războaie purtate de Rusia împotriva turcilor în secolele XVIII-XIX au șubrezit treptat stăpînirea otomană de la nordul Dunării. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 86.
        surse: DLRLC
      • figurat Sentimentele umanitare ale poetului, ura față de exploatatori, dragostea pentru patrie șubrezesc pînă la totală surpare concepția acelora care țineau să prezinte pe Eminescu drept un pesimist fără leac. BENIUC, P. 29.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • șubred
    surse: DEX '09 DEX '98