2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Var.: (reg.) șuț, -ă adj.] – Cf. alb. shut.

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Var.: (reg.) șuț, -ă adj.] – Cf. alb. shut.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUȚ s. v. hoț, menghină, pungaș.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȘUȚ. 1. Șuțu b., mold., 1642 (Sd XI 91), fără raport cu fanariotul Suțu care greșit se scrie adeseori cu ș. 2. Șuța, N. (IȘ 271); cf. subst. ard. șuț < germ. Schutz „pază”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șuț, șuți s. m. hoț (mai ales de buzunare)

Intrare: Șuț
Șuț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șuț
Intrare: șuț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuț
  • șuțul
  • șuțu‑
plural
  • șuți
  • șuții
genitiv-dativ singular
  • șuț
  • șuțului
plural
  • șuți
  • șuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)