2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUȘANEÁ2, șușanele, s. f. Spectacol (de varietăți) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privința programului cât și a interpretării. ♦ Aranjament în vederea obținerii unor profituri. – Cf. tc. șișãne.

ȘUȘANEÁ1, șușanele, s. f. (Fam.) Pușcă lungă arnăuțească. – Din tc. șișane, șeș-hane.

șușanea1 sf [At: DUMITRACHE, 44 / V: (înv) șisha~, șiș~, șișha~, șișin~ / Pl: ~ele / E: tc șișane, șeșhane] (Înv) Pușcă lungă cu țeava ghintuită, folosită mai ales de arnăuți.

șușanea2 sf [At: RL 1970, nr. 8075, 2/7 / Pl: -ele / E: ns cf tc șișăne] (Fam) 1 Trupă de teatru improvizată în vederea susținerii unui turneu. 2 Spectacol improvizat și de slabă factură artistică, organizat în scopul obținerii unor venituri personale. 3 (Pex) Aranjament între două sau mai multe persoane în vederea obținerii (frauduloase a) unor venituri personale.

ȘUȘANEÁ1, șușanele, s. f. (Înv.) Pușcă lungă arnăuțească. – Din tc. șișane, șeș-hane.

ȘUȘANEÁ2, șușanele, s. f. Spectacol (de varietăți) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privința programului cât și a interpretării. – Cf. tc. șișāne.

ȘUȘANEÁ, șușanele, s. f. (Învechit) Pușcă lungă arnăuțească. Deasupra vetriței se încrucișau o șușanea și o sabie încovoiată, înflorite cu argint, după moda armurierilor de la Damasc. SADOVEANU, O. E. 35. Ia-ți șușaneaua și pistoalele și hai prin pădure să-l căutăm pe Miai. CAMIL PETRESCU, O. I 133. Arnăuți cu șușanele Cu argint pe la oțele. ALECSANDRI, P. P. 180. – Variante: șișaneá (GHICA S. 264), șișineá (FILIMON, C. 271) s. f.

ȘUȘANEÁ ~éle f. înv. Pușcă purtată de arnăuți. /<turc. șeșane, șeșhame

șușaneà f. V. șișanea: încărca o șușanea POP.

șișaneà f. pușcă lungă arnăuțească: trei-patru șișanele totdeauna încărcate până la gură GHICA. [Turc. ȘEȘANÈ, lit. șase țevi].

șișaneá f., pl. ele (turc. șeșané, d. pers. šeš-hane, carabină cu țeava în șase ghinturĭ; ngr. sisanés, alb. bg. šišané, sîrb. šešana. V. cherhana). Vechĭ. Pușcă lungă arnăuțească. – Și șișinea (Munt.) și șușanea (Mold.). Vechĭ și șișh- La Beld. 527 și 2759 sish-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șușanea (pușcă; spectacol improvizat) (înv.; fam.) s. f., art. șușaneaua, g.-d. art. șușanelei; pl. șușanele

șușanea (fam.) s. f., art. șușaneaua, g.-d. art. șușanelei; pl. șușanele, art. șușanelele

șușaneá (pușcă, spectacol) s. f., art. șușaneáua, g.-d. art. șușanélei; pl. șușanéle

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șișaneá (-éle), s. f. – Muschetă. – Var. șușanea. Tc. (per.) șeșhane (Șeineanu, II, 338; Lokotsch 1864), cf. ngr. σισανές, bg. šišane. Sec. XVIII, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șișaneá, șișanéle, s.f. (înv. și reg.) pușcă lungă arnăuțească.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șușanea, șușanele s. f. (peior.) spectacol de proastă calitate

Intrare: șușanea (pușcă)
șușanea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușanea
  • șușaneaua
plural
  • șușanele
  • șușanelele
genitiv-dativ singular
  • șușanele
  • șușanelei
plural
  • șușanele
  • șușanelelor
vocativ singular
plural
șișanea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișanea
  • șișaneaua
plural
  • șișanele
  • șișanelele
genitiv-dativ singular
  • șișanele
  • șișanelei
plural
  • șișanele
  • șișanelelor
vocativ singular
plural
șișinea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișinea
  • șișineaua
plural
  • șișinele
  • șișinelele
genitiv-dativ singular
  • șișinele
  • șișinelei
plural
  • șișinele
  • șișinelelor
vocativ singular
plural
Intrare: șușanea (spectacol)
șușanea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușanea
  • șușaneaua
plural
  • șușanele
  • șușanelele
genitiv-dativ singular
  • șușanele
  • șușanelei
plural
  • șușanele
  • șușanelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șușanea, șușanelesubstantiv feminin

  • 1. familiar Pușcă lungă arnăuțească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Deasupra vetriței se încrucișau o șușanea și o sabie încovoiată, înflorite cu argint, după moda armurierilor de la Damasc. SADOVEANU, O. E. 35. DLRLC
    • format_quote Ia-ți șușaneaua și pistoalele și hai prin pădure să-l căutăm pe Miai. CAMIL PETRESCU, O. I 133. DLRLC
    • format_quote Arnăuți cu șușanele Cu argint pe la oțele. ALECSANDRI, P. P. 180. DLRLC
etimologie:

șușanea, șușanelesubstantiv feminin

  • 1. Spectacol (de varietăți) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privința programului cât și a interpretării. DEX '09
    • 1.1. Aranjament în vederea obținerii unor profituri. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.