8 definiții pentru ștrec striec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștrec sn [At: CONTEMP, 1957, nr. 550, 2/4 / V: (reg) striec, ~reac, ~ric sn, ~echie, ~ri sf / Pl: ~uri / E: ger Strecke] 1 (Reg) Cale ferată. 2 (Trs; Mar; pan) Parte a joagărului, constând din două șine (8) de lemn, dispuse paralel, pe care se deplasează carul. 3 (Trs) Loc de trecere peste calea ferată. 4 (Trs) Galerie (în mină).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștrec s. n., pl. ștrécuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTREC s. v. cale ferată, drum-de-fier, galerie, linie ferată.

ștrec s. v. CALE-FERATĂ. DRUM-DE-FIER. GALERIE. LINIE-FERATĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștrec, ștrecuri, s.n. (reg.) 1. linie ferată. 2. parte a joagărului, constând din două șine de lemn, dispuse paralel, pe care se deplasează carul. 3. loc de trecere peste linia ferată. 4. galerie de mină.

ștréc, s.n. – (reg.) Cale ferată (Trans., Banat, Maram., Bucov.): „Fata Pădurii umblă noaptea horind pe ștrec” (Bilțiu, 1999: 196). ♦ (top.) La ștrec, fânațe în Cufoia (Vișovan, 2002). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din germ. Strecke (= Eisenbahnstrecke) „linie ferată” (Țurcanu, 2008: 85; MDA).

ștréc, s.n. – Cale ferată (în Trans., Banat, Maram. și Bucov.): „Fata Pădurii umblă noaptea horind pe ștrec” (Bilțiu 1999: 196). La ștrec, fânațe în Cufoia-Lăpuș (Vișovan 2002). – Din germ. Strecke (= Eisenbahnstrecke) „linie ferată” (Țurcanu 2008:85).

Intrare: ștrec
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrec
  • ștrecul
  • ștrecu‑
plural
  • ștrecuri
  • ștrecurile
genitiv-dativ singular
  • ștrec
  • ștrecului
plural
  • ștrecuri
  • ștrecurilor
vocativ singular
plural
striec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)