2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
ștrăpățuit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: ștrăpățui] (Mun) 1 Muncă. 2 Osteneală. 3 Alergătură (6). 4 Hărțuială (3).
ștrăpățuit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: ștrăpățui] (Mun; d. oameni) 1 Care este istovit Si: obosit, vlăguit. 2 Hărțuit2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
străpățui v vz ștrăpățui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștrăpățui vt [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) st~ / Pzi: ~esc / E: ștrapaț + -ui] (Reg) 1 (C. i. oameni) A sâcâi. 2 (C. i. oameni) A hărțui2 (3). 3 (C. i. oameni) A pune pe drumuri. 4 (C. i. obiecte) A uza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ștrăpățuĭésc v. tr. (d. ștrapaț). Fam. Stric pin ștrapaț. – Și str-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
ștrăpățuit, -ă, adj. (reg.) obosit, istovit, vlăguit; hărțuit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștrăpățui, ștrăpățuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sâcâi; a hărțui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||